Cupa Malinului – Concurs de Snowboard si ski pe Valea Malinului in Muntii Bucegi
Cand vine vorba de sfarsitul sezonului de ski si snowboard, majoritatea pasionatilor se gandesc la Concursul de Ski si snowboard de pe Valea Malinului. In fiecare an, cu mic cu mare toti se aduna la baza Releului Costila, locul de start a coborarii Vaii Malinului. Chiar daca participi sau nu in concurs, marele avantaj este ca oricine are ocazia sa coboare o vale alpina cu skiurile sau snowboardul in conditii de siguranta, fiind prezenti si baietii de la Salvamont, dar si multi alpinisti pasionati care imbratiseaza acest tip de coborari pe vai.
Acesta fiind al doilea an in care merg cu snowboardul in spate spre Valea Malinului, sincer nu ma gandesc la vale ci la stancile de la baza care sigur vor fi acoperite cu zapada si la coborarea prin marele ghiveci cu flori care incepe odata ce trecem de Hornul Pamantos. Dar, in acelasi timp, sunt constient ca in mijlocul verii as fi in stare sa merg pana la gat in noroi pentru a avea un petec de zapada pe care sa ma dau. Iar noi nu am avut un petec, am avut o vale plina
Plecarea se face de la Telecabina Busteni, care ne lasa pe sus pe platou la Babele cam in 7 minute, asta daca nu punem la socoteala statul la coada. Cand am fost sa coboram cu skiurile si snowboardul pe Valea alba am mers de la Cota 2000 din Sinaia pana la Cabana Babele in 4 ore jumatate, deci existenta si functionarea telecabinei din Busteni este un mare lux pentru cei care vor sa practice ski si snowboard pe vai alpine.
Odata ajunsi la platou urmam spre stanga traseul marcat cu banda galbena care duce spre Varful Omu, si dupa scurt timp ne indreptam spre dreapta spre Releul Costila, urmand un traseu cu stalpi de marcaj metalici foarte desi. Ajunsi dupa o ora la Valea Malinului putem incepe coborarea in concurs sau dupa terminarea acestuia. Valea Malinului este mai abrupta si are mai multe zone inguste decat Valea Alba deci coborarea necesita atentie sporita. Atentie trebuie sa avem si la rmaye si crevase care sunt destul de dese la finalul sezonului. Coborarea vaii dureaza aproximativ 20-30 de minute, asta fara sa luam in calcul starea zapezii, conditiile meteo, sau nivelul fiecaruia.
In functie de cantitatea de zapada prezenta in fiecare an, punctul de sosire difera, oricum acesta nefiind mai jos de Hornul Pamantos (pe partea dreapta a vaii in directia de coborare, dupa ce se saritorile si stancile de la baza), locul de parasire a vaii spre Poiana Costilei. Continuarea coborarii presupune riscul de a cadea peste un perete stancos de cativa zeci de metrii inaltime in Valea Cerbului.
Hornul se urca destul de usor in ziua concursului pentru ca baietii de la Salvamont monteaza o coarda care este extrem de folositoare, dar in restul zilelor urcarea necesita multe atentie. Ajunsi sus, ne incepem coborarea prin stanga, si apoi, dupa posibilitati prin padure (traseu nemarcat) pana in Poiana Costilei. Traseul este abrupt si plin de radacini de copaci, frunze uscate, pamant de consistenta celui de flori care in unele locuri cedeaza si o iei la vale foarte usor fara voia ta. Odata ajuns in poiana te simti ca intr-o reclama autohtona de detergent, numai ca sloganul este: “Skiul si snowboardul, produc cele mai frecvente 99 de pete”. Din Poiana Costilei se poate urma traseul spre dreapta spre Busteni – Caminul Alpin marcaj triunghi rosu (cam 2 ore si de mers) sau spre stanga spre drumul Cabana Gura Diham – Busteni marcaj banda galbena (aproximativ o ora).
Urmand traseul spre stanga spre Cabana Gura Diham, putem fie sa urmam traseul marcat cu pana in drumul pietruit, sau daca suntem cu cineva care stie, putem urma o scurtatura nemarcata prin padure care ne scoate intr-un drum forestier care ajunge spatele cabanei. Oricum, traseul din Poiana Costilei – Cabana Gura Diham dureaza cam o ora – o ora jumatate, timp care trece repede cand esti cu gandul la ciore sau beri reci.
Drumul spre Busteni aduce inca aproximativ 6 km, iar dupa o zi intreaga de mers cu skiurile sau placa in spinare, inca o ora in plus de mers nu este ceva minunat.
