La Lanturi si Creasta Nordica a Muntilor Piatra Craiului
TRASEUL:
Zarnesti – Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul Spirla – La Lanturi – Vf. La Om (alt. 2238 m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti


VINERI
TRASEUL:
Zarnesti – Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul SpirlaMARCAJ:
Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul Spirla – Banda RosieDURATA TRASEULUI:
2h 30 minSAMBATA
TRASEUL:
Refugiul Spirla – La Lanturi – Vf. La Om (alt. 2238 m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Cabana Curmatura (alt. 1470 m)>MARCAJ:
Refugiul Spirla – La Lanturi – Vf. La Om (alt. 2238 m) - Banda Rosie Vf. La Om (alt. 2238 m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Punct Rosu Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Cabana Curmatura (alt. 1470 m) – Triunghi AlbastruDURATA TRASEULUI:
total 10 h, Sprila – La Lanturi – Vf. La Om 4h, Vf. La Om – Ref. Vf. Ascutit 3h 30 min, Ref. Vf. Ascutit – Cab. Curmatura 2h 30 minDUMINICA
TRASEUL:
Cabana Curmatura (alt. 1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – ZarnestiMARCAJ:
Cabana Curmatura (alt. 1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti - Banda albastraDURATA TRASEULUI:
2 h
Am plecat din Bucuresti cu trenul pana la Brasov, am luat autobuzul din fata garii spre autogara Brasov (acelasi autobuz care duce spre Stadion). Dupa ce am constatat cu placuta surprindere modernizarile acesteia, ne-am urcat in rata spre Zarnesti. Am ajuns la ora 14.30, am mai luat o sticla de apa, 2 paini, cateva eugenii si biscuiti “populari” si ne-am inceput plicticosul mers pe drumul prafo-pietruit spre Cabana Plaiul Foii. Norocul a dat peste noi si un batranel cu caruta ne-a luat cu el pana foarte aproape de cabana. Se facuse 15.30 deja si ne incepeam urcatul prin padure spre Refugiul Spirla pe marcaj banda rosie, la care aveam sa ajungem intr-o ora jumatate.
Comparandu-l cu vechiul refugiu pe care l-am vazut cu o luna inainte de a arde pana in temelii – februarie 2002 fiind si primul meu contact cu Muntii Piatra Craiului, imi este greu sa-l numesc acum refugiu. Era o mini cabana din barne groase de lemn, cu o minunatie de soba si cu priciuri primitoare. Din cate am inteles fusese construit cu ajutorul cercetasilor care muncisera o vara intreaga la carat materiale. Dar cum tot ce e gratis e frumos, iar tot ce e frumos merita stricat, el a luat foc din cauze “naturale” bineinteles. In forma sa actuala, l-as asemana cu o sticla PET mai mare. Dar sa nu fim mofturosi, in caz de ploaie, vant, oboseala, ceata, sau orice alt pericol, este super lux. Singura sa problema era usa care avea clanta rupta si pe care am legat-o cu o bucata de cordelina ca sa nu se deschida. Am facut o supa la plic, am mai mancat ceva “din punga”. La 20.30 eram deja in sacii de dormit. Somnul ne-a fost deranjat peste o ora, cand am fost treziti de niste zgomote ciudate de pe langa refugiu. Noi dormeam sus, iar rucsacii fiind pe pamant, probabil ca emanau mirosuri pentru domnul mistret care se apucase sa racaie peretii exteriori ai refugiului. Peste jumatate de ora, de “emotii” au mai urcat niste baieti din Brasov spre refugiu. Cand i-am anuntat de “lighioanele cu colti” care circula prin zona, au inceput sa arunce cu petarde pentru a speria pericolul.
Ne-am trezit la ora 8, am mancat putin, ne-am facut rucsacii si la 9 am plecat de la refugiu pe marcajul banda rosie. Peste jumatate de ora eram la Zaplaz, iar dupa ce am urcat pe La Lanturi, la ora 12 am ajuns in creasta. Traseul necesita atentie sporita pentru ca are unele zone foarte expuse, care pe ploaie sau stanca uda pot pune unele probleme celor mai putin experimentati. Pe traseu am pozat caprele negre si garofitele Pietrei Craiului.
De la Varful La Om, am urmat marcajul punct rosu catre stanga pana la Refugiul Varful Ascutit, la care am ajuns in jurul orei 15.20. Dupa o pauza de jumatate de ora, am inceput coboratul spre cabana Curmatura pe marcaj cu triunghi albastru, fiind atentionati de semne: “Atentie la coborare! In grohotis cad pietre.” Coborarea este pe alocuri dificila din cauza grohotisului, dar cu atentie, aceste zone pot fi trecute usor. De la intrarea in padure pana la cabana nu mai sunt probleme. Am ajuns la Curmatura la ora 18.30. Ceai cald, mancare, dormit in sala de mese.
Plecam la ora 8 si ne grabim sperand ca o sa prindem trenul spre Brasov, ajungem la 10 in Zarnesti, dar aflam ca in duminica aceea trenul nu circula. Asa ca am facut autostopul pana in Brasov.
Imi permit sa adaug ca refugiul Spirla (vechiul refugiu) a fost renovat de catre cercetasii din Bucuresti impreuna cu cativa iubitori ai muntelui din Brasov. A ars, e adevarat ca din cauze “naturale”..probabil nu erau destul turisti pe jos, pe la cabane…si s-au gandit sa ii faca felul ca sa li se maresca si lor veniturile ca deh..au investit! Iar pentru alt refugiu din lemn…cum s-a vrut initial sa se faca, nu s-au primit aprobari de la Parc..din cate imi amintesc! Defapt nici nu trebuia sa se faca un refugiu acolo! Norocul a fost de partea noastra, a iubitorilor de munte, cand am aflat ca la insistentele noastre “primim” totusi un refugiu dar fara usa! Dupa cum ai observat usa e de lemn! Si pentru noi a fost CEVA, si asa fara usa cum era el! Chiar daca nu seamana cu vechiul refugiu sa stii ca multi iubitori ai muntelui (din Brasov) s-au luptat pentru “petul” acela! Sa nu iti mai spun ca nu a fost usor transportul lui pana in poiana Spirlei! Asa ca te rog pe viitor sa il apreciezi….asa cum este el- “pet” -pentru ca e munca unor oameni, niste oameni care abia terminasera de renovat vechiul refugiu (ajutorul pe care l-au avut cercetasii din B), niste oameni care au plans afland ca vechiul refugiu a ars, ce sa mai?! ….niste oameni care iubesc intr-adevar muntele!
Carari cu soare in continuare!
Salut!
Am citit cu interes drumetia voatra extraordinara deoarece si eu as vrea sa fac acest traseu vara asta. Detaliile postate aici sunt de mare folos si, probabil, voi alege sa fac acelasi traseu ca si voi.
O intrebare as avea, te rog: de ce ati ales varianta aceasta: zarnesti-cabana plaiul foii-curmatura-zarnesti, si nu invers? N-ar fi mai ok invers? N-ar fi mai putin de urcat? S-au care au fost motivele pentru care ati ales aceasta varianta a traseului?
Mersi 🙂