CETATEA HUNEDOARA, CETATEA HUNIARZILOR, CASTELUL CORVINESTILOR

TURNUL NOU DE POARTA

apartine, ca si prim moment de constructie, primei faze intreprinse de Ioan de Hunedoara (1440 - 1444), moment la care era doar un turn rectangular de aparare, cu trei niveluri (un parter si doua etaje), plasat in partea nord-vestica a cetatii Hunedoarei. In secolul al XVII-lea, prin parterul acestui turn, este amenajata o noua intrare in castel, intrare ce este folosita si azi. Totodata functionalitatea initiala a turnului este abandonata, etajele de aparare ale acestuia fiind transformate in camere de locuit. In sfarsitul secolului al XIX-lea, acestui turn ii este adaugat un nou etaj, prevazut cu o galerie de lemn, precum si acoperisul actual.

TURNUL VECHI DE POARTA

este plasat in partea sud - estica a incintei ridicata in prima faza de constructie datata in vremea lui Ioan de Hunedoara. De forma rectagulara, cu doua niveluri de aparare ce suprapun coridorul de acces, avea ultimul etaj prevazut ci creneluri iar exteriorul sau era acoperit de o pictura cu motive geometrice.

TURNUL CAPISTANO

este plasat in partea sud - vestica a palatului, apartinand primei faza de constructie a lui Ioan de Hunedoara. Initial era un turn circular in sectiune, cu doua niveluri de aparare, etajul superior fiind crenelat. In decursul celei de-a doua faze a lui Ioan de Hunedoara, nivelul superior este transformat intr-o camera de locuit (chilie) pentru calugarul franciscan Ioan de Capistrano (1386 - 1456). In aceasta incapere se mai poate regasi semineul gotic, care incalzea camera calugarului, actualmente fiind singura piesa de acest gen din regiunile ce au facut parte din regatul medieval al Ungariei.

TERASA DE ARTILERIE (BASTIONUL MUNITIILOR)

este construit in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in acelasi momentu cu Turnul Alb, in timpul lui Gabriel Bethlen. Se prezinta ca o platforma de artilerie, cu partea superioara crenelata, fiind proiectata pentru a sustine arme grele de foc, formand impreuna cu Turnul Alb sistemul defensiv al castelului pe latura estica, sistem defensiv adaptat secolului al XVIII-lea, cand artileria ajunsese la o dezvoltare considerabila in raport cu cea a secolului al XV-lea.

TURNUL TOBOSARILOR

este dispus pe latura estica a castelului fiind tot un turn circular cu doua niveluri de aparare (camera puscasilor si etajul crenelat) ca si Turnul Capistrano sau Turnul Pustiu. De asemenea este construit tot in prima faza a lui Ioan de Hunedoara (1440 - 1444). Aspectul actual al turnului, cu etajul superior ce arata ca o camera de locuit, ce reprezinta o frumoasa bolta neo-gotica, se datoreaza etapelor de restaurare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, moment in care se amenajeaza si trecerea directa din Sufrageria Bethlen la acest etaj.

TURNUL BUZDUGAN (TURNUL PICTAT)

este turnul cel mai inalt din prima faza de constructie a lui Ioan de Hunedoara (1440 - 1444), prevazut cu un singur nivel de aparare, sprijinit pe console. La momentul construirii sale, era utilizat ca si turn de observatie, acoperisul sau avand forma unei calote semisferice, fapt ce justifica prima denumire, iar in a doua jumatate a secolului al XV-lea exteriorul corpului acestui turn este acoperit cu o pictura in trei culori dispusa in motive geometrice (romburi) ce se mai poate vedea si azi. La sfarsitul secolului al XIX-lea, lucrarile de restaurare modifica aspectul unui acoperis inalt, ca un coif, iar in varful acestui acoperis plaseaza statuia din bronz a unui cavaler medieval purtand un steag de lupta pe care este inscris anul in care statuia a fost plasata in locul respectiv (1873).

PALATUL ADMINISTRATIV

este lasat pe latura sudica a castelului si mai poarta numele de Aripa Zolyomi, dupa numele familiei nobiliara ce a detinut castelul in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Este compusa din trei niveluri, construirea parterului fiind atribuita secolului al XVI-lea. celelalte doua etaje fiind construite in perioada in care castelul a fost in proprietatea principelui Gabriel Bethlen. Aspectul general al acestei parti componente a cetatii Hunedoarei este modificat si in secolul al XVIII-lea, cand castelul trece din proprietate privata in proprietate de stat (incepand cu anul 1724), perioada la care in aceasta aripa sunt amenajate birourile Administratiei Minelor de Fier din Muntii Poiana Rusta. Incendiul de la 1854 afecteaza grav partea sudica a castelului, actuala imagine a acestei aripi fiind rezultatul lucrarilor de restaurare intreprinse la sfarsitul secolului al XIX-lea.

SALA CAVALERILOR

este construita in cea de-a doua etapa a lucrarilor lui Ioan de Hunedoara (1446 - 1456) si face parte din palatul propriu-zis, impreuna cu Sala Dietei si scara spirala. Sala este plasata in latura vestica a castelului, la parterul Palatului Mare si este construita in stil gotic tarziu. Sala este impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Pe capitelul celui de-a doua se afla o inscriptie in limba latina, scrisa cu caractere gotice: “Aceasta lucrare a facut-o mandrul si maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul Domnului 1452.” Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic.

CAPELA CETATII HUNEDOARA

este incadrata, din punct de vedere al momentului de constructie, in a doua faza a lui Ioan de Hunedoara (1446 - 1456). Edificiul cu caracter ecleziastic, este elaborata in stil gotic tarziu, asemeni tuturor constructiilor civile ridicate in acel moment. Capela este formata dintr-o singura nava precedata de un mic pronaos, linia de separatie dintre aceste doua elemente constitutive fiind data de stalpii ce sustin o galerie cu tribuna. Hramul acestui lacas catolic a fost cel al Sfantului Ioan Botezatoru. Aspectul actual se diferentiaza de cel din secolul al XV-lea prin faptul ca bolta a fost coborata cu 1,56 metrii, in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in timpul lucrarilor de reamenajare a castelului de la Hunedoara initiate de catre principele Gabriel Bethen, cand capela este destinata ritului reformat.

CAMERA DOMNITELOR

a fost in secolul al XV-lea doar un etaj de aparare al turnului plasat in partea de nord - vest al castelului (actualul Turnu nou de poarta). In prima jumatatea a secolului al XVII-lea, o data cu deschiderea noii intrari, acest spatiu isi pierde functionalitatea militara si este transformat in camera de zi pentru doamnele ce locuiau un castel, incapere ce era anexata pe latura ei sudica un budoar. Aspectul actual se datoreaza lucrarilor de restaurare din sfarsitul secolului al XIX-lea, ce contribuie la calitatea artistica a acestei camere prin tavanul de lemn, incadrabil stilului neo-gotic.

SALA DIETEI

este un spatiu laic dedicat ceremoniilor, realizat la jumatatea secolului al XV-lea, in cea de-a doua etapa de constructii din vremea lui Ioan de Hunedoara. Impreuna cu Sala Cavalerilor, scara in spirala si capela, Sala Dietei schimba destinatia cetatii hunedorene in resedinta nobiliara fortificata, singura de acest fel din Transilvania acelei vremuri. Sala, construita in stil gotic tarziu, are pe axul central un sir de coloane octogonale, iar pe latura vestica o galerie cu burdufuri prevazuta la exterior cu un decor cu elemente gotice tarzii si renascentiste timpurii. Acest spatiu sufera modificari in secolul al XVII-lea, cand se compartimenteaza cu un plafon de lemn si cu pereti interiori, rezultand sase incaperi de locuit. Este completata cu o fresca ce include portrete in medalioane ale prietenilor familiei lui Gabriel Bethlen. Incendiul din 1854 a distrus incaperile iar restaurarile din 1956-1968 i-au redat imaginea initiala.

GROAPA URSILOR

este in fapt, un spatiu dintre doua curtine (zidul estic al Aripii Matia si o portiune din curtina elaborata de Ioan de Hunedoara in prima sa faza de constructie). Acest spatiu devine celebru datorita legendei conform careia aici erau aruncati prizonierii fiarelor salbatice, legenda care este cu siguranta si sursa pentru denumirea acestei parti a castelului.

LEGENDA FANTANII

- Se povesteste despre aceasta fantana ca a fost sapata de trei prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis ca ii va elibera la finalizarea lucrarii. Animati de speranta eliberarii prizonierii sapa in stanca timp de 15 ani pana la 28 de metrii adancime si reusesc sa gaseasca pretioasa apa. Intre timp, Ioan de Hunedoara murise iar sotia sa, Elisabeta Szilaghi, a decis sa nu respecte cuvantul dat de sotul ei si ordona uciderea celor trei prizonieri. Ca ultima dorinta cei trei turci au cerut permisiunea de a scrie pe cheile fantanii o inscriptie ce spune: “Apa ai, inima n-ai”, ca un repros pentru promisiunea facuta si nerespectata. Traducearea inscriptiei facuta de Mihail Gubloglu ne spune ca “cel ce a sapat este Hasan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica.” Caracterele vechi arabe continute de o inscriptie dateaza la mijlocul secolului al XV-lea. Pozitia actuala a acestei inscriptii este pe unul din contrafortii capelei.