Manastirea Prislop – Arsenie Boca
Pe drumul ingust care serpuieste pe valea care merge spre manastire, lumea ca la raliu – care mai grabit ca altul, autocare, soferi neatenti, ziceai ca esti in plin sezon pe litoral. In fata noastra o camioneta pick-up, cu un maldar de chestii patratoase negre in bena, ne arunca praf si pietricele de mama focului pana in fata manastirii. A trebuit sa ne cautam loc in parcarea aglomerata, iar acesta a intrat pe poarta principala, credeam ca transporta ceva materiale de constructii.
Luand la cunostiinta regulile cu “fara pantaloni scurti la barbati si cap, picioare si decolteu acoperit la femei”, pe partea cealalta a gardului, leopardul din pick-up, ajutat de ceva oameni de la manastire descarcau prada din bena. Chestiile patratoase negre nu erau altceva decat sute de icoane proaspat printate care asteptau sa fie cumparate de “evlaviosi”. Atunci am inteles ca nici macar aici nu s-a inteles corect “turismul religios”. Totul este o mare afacere, nimeni nu ajuta pe nimeni, totul este pentru bani. Pacat de toti amaratii care vin aici sperand ca vor primi ajutor pentru ce are fiecare nevoie, si cu putinul lor ingrasa si mentin un sistem grasan care ar trebui sa ajute pe nevoiasi.
Daca vreti sa vedeti locul ca monument istoric mergeti, altfel veti fi dezamagiti si aici ca in multe locuri duhovnicesti care au fost transformate in business si nimic mai mult.
Doamne, ajuta!