Cetatea Bran, fortificatie medievala de trecatoare, a fost ridicata de brasoveni, ca urmare a “Privilegiului” din 19 noiembrie 1377, emis de regele Ludovic I de Anjou, in scopul controlarii si supravegherii Pasului Bran, intregind sistemul de aparare al Transilvaniei. Intre anii 1407-1419, cetatea se afla in posesia lui Mircea cel Batran (1386-1418), domnul Tarii Romanesti, si a fiului acestuia, Mihail I (1418-1420). Incepand cu secolul XVIII-lea, cetatea isi pierde importanta strategica, devenind un loc al administratiei domeniale si resedinta a castelanului.
Dupa revolutia de la 1848 se desfiinteaza domeniul feudal al Branului, iar castelul, ramas in continuare Brasovului, este ocupat de trupele austro-ungare in anul 1877. La 1 decembrie 1920 orasul Brasov doneaza castelul Bran reginei Maria a Romania, devenind resedinta regala de vara. Dupa abdicarea regelui Mihai I, castelul intra in proprietate statului roman si devine, incepand cu 1956, muzeu de istorie medievala.