Orasul Cheia (Prahova) a gazduit in zilele de 3-4 septembrie 2011 a doua editie a Maratonului Ciucas, concurs de trail running – alergarea pe poteca, la startul caruia au luat parte peste 385 de concurenti.
Participantii s-au putut inscrie in proba de maraton 42,2 km (diferenta de nivel pozitiva de 2350m) sau semimaraton – 21,95 km (diferenta de nivel pozitiva de 1400 m).
Am participat si noi la proba de semimaraton, terminand in 4 ore fara cateva minute, acesta fiind si timpul mediu de parcurgere. Deci am fost in schema.
In continuare prezentam traseul parcus in proba de semimaraton pentru cei care vor sa il parcurga, acesta fiind unu extrem de frumos. Pe vreme nefavorabila portiunile mai expuse de pe creasta Gropsoare-Zaganu necesita atentie sporita. In caz de furtuna cu descarcari electrice, se cere retragerea cat mai rapida din golul alpin.
Cheia – Culmea Buzaianu: Cruce Rosie, Banda Albastra
Muzeul Militar National este una din cele mai mari institutii deprofil din Romania. Muzeul are o suprafata de 22.150 metri patrati, fiind si din acest punct de vedere in topul muzeelor romanesti. Suprafata expozitionala este formata din cladiri cu un total de noua etaje si un parc exterior de tehnica militara unde sunt expuse piese de artilerie, blindate si autovehicule.
1. PAVILION A – Sectiile de istorie militara veche, medie, moderna, contemporana si Lapidarium 2. PAVILION B – Colectiile de uniforme si armament, sala de expozitii 3. PAVILION C – Biblioteca si Laboratorul de restaurare, depozite, ateliere 4. PAVILION D – Administratia Muzeului Militar National 5. PAVILION C1 – Sectia de aviatie 6. PAVILION F – Colectia de atelaje si trasuri 7. PAVILION – Parcul de artilerie, tancuri si auto
Patrimoniul Muzeului Militar Bucuresti
Compus din 1.280.000 repere, el este organizat astfel:
27 de colectii: armament de foc, uniforme romanesti, uniforme straine, ordine, medalii, plachete, insigne, numismatica, arheologie, drapele, obiecte religioase, artilerie si inzestrare artileristica.
22 de colectii documentare: clisee de patrimoniu, carte curenta, periodice, fotografii originale, manuscrise si scrisori, stampe, desene, carte veche, fondul “Cultul Eroilor”
Din aceste colectii, o mica parte este expusa in cadrul expozitiilor permanente, cealalata fiind prezentata publicului cu prilejul expozitiilor temporare organizate in incinta muzeului sau in colaborare cu alte muzee din tara si strainatate.
Patrimoniul muzeului pe scurt:
Idolul neolitic de la Resca
placuta votiva reprezentand prototipul Cavalerului Trac de la Polovragi
un vas de ceramica cu provizii cu inscriptii paleocrestine de la Copaceni
o bombarda din sec XV descoperita la cetatea de la Giurgiu
costumele lui Nicolae Patrascu Voda si ale sotiei sale
Arme albe si de foc provenind din armurerii celebre, raritati pe plan national sau mondial
sabiile lui Constantin Brancoveanu, Gh. Racoczy al II-lea, Grigore Al. Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinant I, Carol al II-lea, Mihai I, ale generalilor Gh. Magheru, IOsif Bem, Eremia Grigorescu.
Intre raritatile pe plan mondial amintim:
revolverul inventat de capitanul Vasile Dimancea
senileta Malaxa tip UE
tunul antitanc Resita cal.75 mm
autotunul TACAM R-2
obuziere de mare putere pe cale ferata Skoda cal.420 mm – unicat in lume
Colectia aeronautica detine, pe langa diferite tipuri de avioane si elicoptere:
Fleet 10G
Nardi
IAR 316 B
capsula navei spatiale Soiuz 40, unicat in Romania
Colectia de uniforme si piese de echipament:
uniformele care au apartinut regilor Carol I, Ferdinant I, Carol al II-lea
uniforme si tinute ale membrilor familiei regale- reginelor Elisabeta si Maria, principeselor Elisabeta, Marioara si Ileana, principilor Carol, Nicolae
uniforme si piese de echipament ale maresalilor Al. Averescu, C-tin. PErzan si Ion Antonescu, generalilor Gr. Cantilli, Carol Davila, Eremia Grigorescu, Ion Dragalina, Nicolae Dascalescu, Leonard Mociulschi, Corneliu Teodorini, Vasile Milea, Victor Atanasie Stanculescu si altor ofiteri si generali
Colectia de ordine, medalii si insigne
Cea mai mare si cuprinzatoare din Romania, detine o serie de piese rare intre care pot fi enumerate:
colanele ordinelor Carol I, Serviciul Credincios, Casa Domnitoare, Steaua Romaniei
ordinele Mihai Viteazu, Pius al IX-lea (Vatican), Filip cel Marinimos (Hessa-Darmstadt), Cristos (Portugalia), Leul si Soarele (Persia), Leopold (Belgia), Spadei (Suedia/Norvegia), Baii (Anglia), Legiunea de onoare (Franta), Coroana Italiei, Mauriciu si Lazar (Italia), Phoenix (Grecia), Cavaler al Crucii de Fier (Germania) si multe altele.
Colectia de drapele
Cuprinde numeroase piese valoroase, dintre care drapelul domnesc din timpul lui Constantin Ipsilanti, drapelele si stindardele unitatilor militare de la 1830 pana in prezent, pavilioane regale si drapele straine.
CUM AJUNGI LA MUZEUL NATIONAL MILITAR BUCURESTI
Muzeul Militar Bucuresti – date de contact
Adresa: Str. Mircea Vulcanescu nr. 125-127, cod postal 77116, Sector 1 Telefon: 021-212 60 15; 021-637 38 30/12 Fax: 021-637 76 35 Program de vizitare: Marti-Duminica 9.00 – 17.30 (Casa de bilete se inchide la ora 16.00), Luni inchis
Mijloace de transport:
Metrou: Statia Eroilor sau Gara de Nord Autobuze: Statia Berzei (168, 268, 368, 226, 12, 122), Statia Macedoniei (178), Statia Dinicu Golescu (123, 305) Troleibuze: Statia Dinicu Golescu (62, 71, 85, 93, 96) Tramvaie: Statia Virgiliu (20, 35, 44)
Tarife intrare si taxe diverse
Adulti: 5 lei
Copii, studenti, persoane in varsta de peste 60 ani: 2.5 lei
Copii sub 6 ani, elevii si stundentii militari, veterani de razboi, copii institutionalizati, persoane cu dezabilitati: gratuit
Taxa ghid grupuri de 5-15 persoane (numai cu programare): 15 lei
Taxa ghid grupuri mai mari de 15 persoane (numai cu programare): gratuit
Taxa ghid grupuri mai mari de 15 persoane limba straina (numai cu programare): 30 lei
Taxa fotografiere/filmare pentru vizitatori amatori: 20 lei
Mozaic reprezentandu-i pe Elena si Nicolae Ceausescu impreuna cu propriile realizari.
Construit pe o suprafata de 6 hectare pe platoul din apropierea Cetății de Scaun a Sucevei, Muzeul in aer liber al satului Bucovinean, incearca sa reconstituie un sat traditional din zona Bucovinei. Printre obiectivele de arhitectura populara amintim biserica, scoala, ateliere de mestesugarie, crasma, gospodarii, moara, toate incercand sa reproduca cat mai exact viata intr-un sat romanesc.
Casa de locuit din localitatea Rosu, zona etnografica Dorna, de tip camera-tinda-camera, specific zonei montane a Bucovinei. Obiectivul, care dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea, a fost reconstruit in muzeu in anul 1922.
Ultimul proprietar al casei a fost Negrea Varvara. Interioarele sunt amenajate cu obiecte decorative si utilitare specifice zonei Dornelor.
Crasma Saru Dornei
Datorita destinatiei speciale, aceasta constructie iese din tiparul obisnuit al caselor taranesti, fiind compartimentata in cinci camere si tinda. Obiectivul dateaza de la inceputul secolului al XX-lea si a fost reconstruit in muzeu in 1998. Interiorul reconstituie o crasma de la inceput de secol XX si este amenajata cu mobilier si obiecte specifice zonei Dornelor si destinatiei sale. Ultimul proprietar al crasmei a fost mos Iordache Pimen.
Atelier de olar Marginea
Atelier de olar cu doua camere si “plecatoare” pe doua laturi, din localitatea Marginea, zona etnografica Radauti. Sub plecatoare este construit cuptorul de ars ceramica. Ultimul proprietar al atelierului a fost Moldovan Gavril.
Moara Manastirea Humorului
Moara de apa pentru macinat grau si porumb din localitatea Manastirea Humorului, zona etnografica Humor. Cladirea morii, datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea, construita din piatra de cariera, adaposteste camera morarului si spatiul destinat instalatiei de macinat. La exterior, de grindei este fixata o roata cu cupe, care este actionata de apa.
Casa Cacica
Casa de locuit din satul Cacica reprezentativa pentru zona etnografica Humor. Structura casei este de tip camera-tinda-camera si camara sub plecatoare. Obiectivul datand din anul 1900, are ca element decorativ motivul antropomorf – “cap de om” la stalpii de la portita gangului si motivul zoomorf – “cap de cal” la capetele capriorilor.
Fieraria
Constructie monocelulara din barne de brad, avand ca anexa stativele pentru potcovit caii si boii de jug. Atelierul de fierarie adaposteste forja cu vatra si foiul, butucul cu nicovala, scule si unelte specifice, precum si produsele unui atelier caracteristic inceputului de secol XX: potcoave, obiecte de uz casnic si gospodaresc, lucrate manual.
Casa Volovat
Casa de locuit din localitatea Volovat, zona etnografica Radauti, de tip camera-tinda-camera cu plecatoare pe latura din spate si cu prispa de lut pe doua laturi. Obiectivul dateaza din 1860 si este construita din cununi de brane imbinate la colturi in “coada de randunica”, lutuite pe sipci si varuita. Acoperisul casei este in “patru ape” cu dranita, specific zonei etnografice a Bucovinei.
Casa Vicov
Casa de locuit din localitatea Vicovul de Jos, zona etnografica Radauti, cu doua Camere si “plecatoare” pe o latura. Obiectivul dateaza de la inceputul secolului al XX-lea, dupa o moneda gasita la temelia casei. In “plecatoarea” casei este reconstituit un atelier de linngurar, mestesug practicat in zona, cu uneltele traditionale de lucru.
Gospodarie Straja
Gospodarie traditionala din localitatea Straja, zona etnografica Radauti, formata din casa de locuit camera-tinda-camera, grajd pentru animale compartimentat cu spatii pentru viet, oi, cai si pasari si o anexa gospodareasca specifica zonei “hajul”. Hajul este des intalnit in gospodariile din regiune si este folosit in timpul verii pentru fierberea si albirea rufelor, iar in timpul iernii ca afumatoaer si loc de pregatire a grasimii animale.
Celar Moldovita
Anexa gospodareasca folosita pentru depozitarea alimentelor si a uneltelor de lucru, din localitatea Moldovita, zona etnografica Campulung Moldovenesc, cu denumirea de “klichi”. Este o constructie din secolul al XVIII-lea care ilustreaza arhitectura specifica populatiei hutule din zona de munte a Bucovinei. Ultimul proprietar a fost Hauca Ion.
Casa Ostra
Casa de locuit din localitatea Ostra, zona etongrafica Humor, de tip camera-tinda-camera, cu tinda descoperita, monumentala prin proportii si dimensiuni. Locuinta dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea si a fost reconstruita in muzeu in 1976, ultimul proprietar fiinf Nastiuc Gherasim. Locuinta este construita din cununi de barne despicate, imbinate la colturi in “cheutori” rotunde, fiind specifica zonei de munte.
Casa Campulung Moldovenesc
Casa de locuit de tip camera-tinda din localitatea Campulung Moldovenesc. Locuinta este construita din barne in sistem “cheutoare”, interiorul fiind amenajat cu cuptor cu vatra specific zonei. Casa a apartinut lui Roata Gavril si reprezinta unul din primele tipuri de casa de locuit din Bucovina.
Casa Campulung Moldovenesc
Casa de locuit, de tip camera-tinda-camera, cu doua camari pe latura din spate, foisor la intrare, gang pe doua laturi si prispa pe cele doua, fiind un tip de casa specific zonei, evoluat din punct de vedere planimetric. Locuinta este construita din barne de brad in sistem “cheutoare”, lutuita pe “pureci” si varuita.
Biserica Vama
Biserica Vama, monument de arhitectura populara, este o donatie a Parohiei “Inaltarea Domnului” din Vama de Jos. Monumentul, care dateaza din anul 1783, a fost reconstruit in muzeu in 2001.
Constructia are un plan treflat clasic compus din pronaos, naos si altar, este realizata din barne de brad, cioplite la patru fete, imbinate la colturi in “coada de randunica” si este bogat ornamentata cu motive geometrice si zoomorfe.
Clopotnita Vama
Clopotnita din comuna Vama, zona etnografica Campulung Moldovenesc, donatie a Parohiei Vama de Jos. Obiectivul are un p;an octogonal, este construit din barne de rasinoase cioplite la patru fete imbinate la colturi in “coada de randunica”. Constructia are doua canturi, cu etajul semideschis, si este ornamentata cu motive zoomorfe.
Casa Dorna Candreni
Casa de locuit din localitatea Dorna Candreni, zona etnografica Dorna. Obiectivul este construit din barne rotunde de brad asezate in cununi orizontale si incheiate in “coada de randunica”. Constructia de tip camera-tinda, cu o camera mica reprezinta un element nou arhitectonic – foisorul de la intrare. Interiorul este amenajat cu obiecte specifice zonei Dornelor si cu inventarul de unelte folosite de barbati pentru lucru la padure.
Gospodaria Radaseni
Gospodarie din localitatea Radaseni, zona etnografica Falticeni, formata din casa de locuit, cu doua camere si bucatarie de vara. Gospodaria ilustreaza una din ocupatiile de baza – pomicultura.
Aeroportul Sibiu
Aeroportul international Sibiu ofera curse zilnice catre Germania, Austria, Spania, Marea Britanie si Italia, unele dintre acestea avand escala la Timisoara. Aeroportul are curse directe catre: Munchen (Tarom, Lufthansa), Viena (Austrian Airlines), Bucuresti, Targu Mures (Tarom), Timisoara (Carpatair), Bucuresti, Koln, Madrid, Stuttgart, Londra (Blue Air).
Gara feroviara Sibiu
Municipiul Sibiu este unul dintre cele mai importante noduri de cale ferata din Transilvania. Pe raza Sibiului exista patru gari: Gara Mare, Gara Mica, Sibiu Triaj, Turnisor.
De la gara spre Piata Unirii (acces facil catre Centrul Istoric al Sibiului) putem folosi transportul in comul pe Traseul 5, Traseul 13, Traseul 17. Pentru mai multe informatii despre trasnportul in comun al Sibiului va rugam sa consultati acest link Cu automobilul spre Sibiu
Sibiul este străbătut de Coridorul 4 European, drumul european E68/E81 (drumul național DN1), accesul realizandu-se usor din directiile Pitesti, Brasov, Medias, Sebes etc.
CELE TREI PIETE ALE ORASULUI ISTORIC SIBIU CU CELE MAI IMPORTANTE MONUMENTE MEDIEVALE:
1. Biserica Sf. Maria – biserica parohiala evanghelica
12. Muzeul Astra
2. Liceul Brukenthal
13. Biserica Reformata
3. Turnul Preotilor
14. Primaria Veche
4. Biserica Romano-Catolica
15. Pasajul Scarilor
5. Turnul Sfatului
16. Centru de interes cultural
6. Casa Weidner – Reussner – Czekelius
17. Casa Artelor
7. Casa Lutsch
18. Piata Aurarilor
8. Episcopia Evanghelica
19. Casa Michael Brukenthal
9. Casa Haller
20. Casa cu pinion in trepte
10. Casa Hecht
21. Liceul Gheorghe Lazar
11. Casa Albastra
22. Hotelul Imparatul Romanilor
PIATA MARE
Palatul Brukenthal in prezent Muzeul Brukenthal de Arta Europeana
Adresa: Piata Mare nr. 4-5; Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18 Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18; Casa de bilete se inchide la ora 17.15. Site oficial: Muzeul Brukenthal de Arta Europeana
Samuel von Brukenthal, guvernatorul al Marelui Principat al Transilvaniei intre anii 1777 si 1787, construieste intre 1778 – 1788 palatul in stilul Barocului Tarziu, dupa modelul palatelor vieneze. Palatul a servit ca resedinta oficiala dar si ca sediu a colectiilor sale de arta.
Din expozitia de baza amintim: Trairea neo-gotica vs. modelul iluminist, Copii in ghips dupa sculpturi celebre, Sculptura transilvaneana, Cabinetul de Cartografie, Cabinetul de Stampe, Saloanele de receptie, Arta Medievala, Scoala Germana si Austriaca, Covoare anatoliene, Capodoperele, Pictura Flamanda si Olandeza, Pictura Italiana
Turnul Sfatului Pozitionat intre Piata Mare si Piata Mica, a fost poarta de intrare a celei de a doua centuri de fortificatii a orasului de la sfarsitul secolului al XIII-lea. Naruindu-se partial in 1586, a fost recladit in 1588. In 1826 i s-a adaugat inca un etaj, primind infatisarea de astazi. Restaurat complet in 1961-1962.
Pentru o perioada in cladirea apropiata (Piata Mica 31) a activat Primaria Sibiului, aceasta fiind atestata documentar prima data in 1324, de aici si numele de de “Turn al sfatului”. Turnul a avut rol de turn de poarta, depozit de grane, ca foisor de foc, ca inchisoare, muzeu botanic.
In aceasta cladire a functionat intre 9 decembrie 1918 - toamna anului 1919 Consiliul Dirigent al Transilvaniei, ales la 2 decembrie 1918 la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia.
Fosta Banca de Credit Funciar Sibiu
PIATA MICA SI PIATA HUET
Casa Artelor: Ateliere mestesugaresti, Muzeul de Etnografie saseasca Emil Sigerus, Galerii de arta populara Sibiu Adresa: Piata Mica nr.21; Orar de vizitare: Marti-Duminica: 9 – 17;
Fiind mentionata inca din 1370, cladirea fiind considerata cea mai veche “casa de breasla” din Transilvania, astazi adaposteste sediul Muzeului de Etnografie Sasească “Emil Sigerius”. Cunoscuta si sub numele de “Hala Macelarilor”, a avut de-a lungul timpului rol de punct al intalnirilor de breasla a macelarilor, spatiu comercial pentru transarea si desfacerea carnii, depozit pentru cereale, parterul pentru protejarea oamenilor si a marfurilor, pe timp de ploaie, chiar sala de spectacole pentru actorii unei trupe de teatru conduse de actrita Gertraud Bodenburger. Cladirea a fost restaurata intre 1962 – 1967. Pe fatada de Sud se poate observa stema orasului datata 1789.
Muzeul de Istorie a Farmaciei
Casa si fosta farmacie “La Ursul Negru” Orar de vara (1 aprilie – 31 octombrie): Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18 (Nota: Muzeul este inchis in prima zi de Marti a fiecarei luni). Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18. Casa se inchide la 17.30. Adresa: Piata Mica Nr. 26; Telefon: +40 269 218191; Site oficial: Muzeul Farmaciei Sibiu
In aceasta cladire a functionat prima farmacie de pe teritoriul tarii noastre, atestarea documentara datand din 1494. Tot aici a functionat si farmacia La Ursul Negru, una din cele mai vechi din Sibiu. De la deschiderea sa in 1972 Muzeul Farmaciei este o raritate in plan european. Colectia muzeului prezinta evolutia tehnicii farmaceutice de-a lungul a peste 300 de ani prin cele peste 6600 de piese.
Podul Mincinosilor
Podul Minciunilor, întâiul pod din fontă aflat în serviciu pe teritoriul de azi al României, a fost turnat în Laubach, în landul Hessa și montat la Sibiu în anul 1859, înlocuind un pod de lemn. Podul face legătura între Piața Mică și Piața Huet, trecând peste strada Ocnei, care unește orașul de jos cu orașul de sus.
A fost numit „podul minciunilor” sau „podul mincinoșilor” din cauza legendei care spune că podul se va prăbuși dacă cineva va sta pe el și va spune o minciună. În tradiția orală locală circulă diferite legende despre acest pod, legate de minciunile îndrăgostiților ori cele ale precupețelor ce vindeau în zonă.
Adevărul pare a fi altul. Deoarece podul nu avea piloni pe care să se sprijine, a fost denumit în germană Liegenbrücke, ceea ce însemna, în traducere pod culcat. Denumirea fiind aproape omofonă cu Lügenbrücke[2] (podul minciunilor), a dus la nașterea legendelor și anecdotelor
PIATA AURARILOR
Piata Aurarilor La capatul de jos al scarilor care leaga Orasul de Jos de Orasul de Sus, Piata Aurarilor pastreaza numeroase case din perioada goticului tarziu inglobate insa in constructii mai recente. In aceasta zona se gasesc frecvent elemente din fortificatiile din secolele al XVIII-lea si al XIV-lea ale incintelor a doua si a treia dintre Orasul de Jos si de Sus. Atat acoperisurile cat si steagurile de vant dau un caracter medieval si intim acestui spatiu urban. In curtea casei de la nr. 5 se remarca un turn de aparare care in secolul al XVIII-lea a fost transformat in casa de locuit. In aceasta zona se pastreaza portiuni dintr-un zid de incinta inclus in casele de locuit.
STRADA CETATII
Bastionul Haller
Fortificatie tarzie – construit intre anii 1558 – 1588 pentru intarirea coltului estic a celei de a treia centuri de fortificatie a orasului.
Muzeul de Istorie Naturala – sediul central
Cladire a fost construita intre anii 1894 – 1895, inaugurarea realizandu-se in ziua de 12 mai al aceluiasi an.
Aceasta este construita in stilul Renasterii italiene tarzii, prezentand pe 3 nivele (demisol, parter şi etaj) diorame cu efecte sonore si luminoase. Expozitia de baza fiind impartita in: Evolutia lumii vii, Ecosisteme, Sectorul paleontologic si Sectorul mineralogic. Adresa: Str. Cetăţii, Nr. 1, Sibiu 550169; Telefon: (+40) 0369 101782; Site oficial: Muzeul de Istorie Naturala Sibiu. Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18 (Nota: Muzeul este inchis in prima zi de Marti a fiecarei luni). Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18. Casa se inchide la 17.30.
Filarmonica de Stat Sibiu – Sala Thalia
Sala Thalia se afla pe locul unui rondel de artilerie al fortificatiilor Sibiului, construit in prima jumatate a secolului al XVI-lea. In interiorul acestui rondel, Martin Hochmeister cel batran a amenajat in anul 1788 un teatru cu parter, doua nivele de loje si galerie.
Acest teatru a ars in 1826 si a fost reconstruit in anul urmator, pastrandu-se vechea dispozitie generala. Un incendiu din anul 1948 l-a distrus a doua oara. In urma unei reparatii improvizate, cladirea a fost folosita, timp de decenii, ca o casa culturala a unei uzine sibiene.
In conformitate cu necesitatile orasului si ale zonei, constructia a fost refacuta ca sala de concerte in anii 1994 – 2006 de catre Consiliul Judetean Sibiu. Cu aceasta ocazie, la scena si la nivelul inferior au fost pastrate parti din vechiul rondel. Cu exceptia tavanului, sala a fost refacuta conform situatiei antebelice.
Turnul Dulgherilor - incinta a III-a de fortificatii Strada Cetatii Sibiu
Turnul Olarilor - Construit la inceputul secolului al XVI-lea a facut parte din a III-a centura de fortificatii a orasului. A fost intretinut si aparat de breasla Olarilor.
Zidul exterior de aparare cu santul si valul de pamant
Construit dupa 1450 impreuna cu a treia centura de fortificatii a orasului a fost intretinut si aparat de breasla archebuzierilor si breasla panzarilor.
PARCUL ASTRA
Acest edificiu de cultura ridicat de Astra a adapostit, incepand din 1905, prima biblioteca nationala publica, muzeul istoric – etnografic si prima sala de teatru roman din Transilvania.
Biblioteca Astra
Curand dupa infiintarea asociatiei Astra – Asociatia Transilvana pentru Literatura Romaniei si Cultura Poporului Roman – in 1861 a fost organizata, din initiativa lui George Baritiu si Timotei Cipariu, biblioteca proprie a asociatiei, care a fost pana in 1918 biblioteca nationala romaneasca a Transilvaniei. Asociatia “Astra” avea ca scop promovarea culturii romanesti in Sibiu si in Transilvania. Printre initiatorii ei se numara Gheorghe Baritiu, Timotei Cipariu, Andrei Saguna, Axente Sever si Ion Puscariu. Asociatia a avut o activitate Bogata prin promovarea literaturii romane, adunarea multor obiecte muzeale si editarea unor publicatii. In 1905 se construieste in Sibiu palatul Asociatiei.
STRADA MITROPOLIEI
Muzeul de Istorie – Casa Altemberger Adresa: Strada Mitropoliei nr. 2; Telefon: 0269 218 143, 0369 101 781; Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18; Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18; Casa se inchide la 17.30. Se ofera reduceri pentru elevi, studenti, posesori de card Euro 26, pensionari, adulti cu handicap mediu si usor. Site oficial: Muzeul de Istorie SibiuZile cu acces liber: 2 Mai (Deschiderea publica a Muzeului de Istorie Naturala), 18 Mai (Ziua Muzeelor), 1 Iunie (Ziua Copilului), 1 Decembrie (Ziua Nationala a Romaniei).
Expozitia de baza este formata din: Lapidariul Antic, Lapidariul Medieval, Arme si Armuri, Miscarea Nationala a Romanilor din Transilvania, Evolutia Comunitatilor Umane in Sudul Transilvaniei, Sticla in Transilvania, Bresle Sibiene, Magistratul Sibiului, Monede si Medalii, Tezaur
Primaria Veche
Ansamblul arhitectural conturat in mare parte in perioada 1475 – 1490, cand aceasta casa a fost in proprietatea lui Thomas Altemberger, primar ar orasului timp de 20 ani. Personalitate marcanta in viata orasului, Altemberger facuse studii la Viena.
La Sibiu, a dobandit o avere care i-a permis sa construiasca o casa de locuit deosebit de impunatoare. Avandu-l ca mester pe Andreas Lapicida, el si-a construit o locuinta cu toate atributele unei locuinte nobiliare: turn-locuinta, blazoanele sale si a sotiei, o loggie in stilul goticului tarziu influentat de arhitectura Renasterii italiene. In ansamblu au fost incluse si cladiri mai vechi, printre altele o casa cu pinion in trepte datand din jurul 1300. In 1545 casa casa este cumparata de oras si transformata in primarie, aceasta functiune pastrand-o pana in 1948 timp de patru secole. Astazi cladirea adoposteste Muzeul de Istorie.
Biserica Parohiala Evanghelica Sf. Maria
Inceputa in jurul anului 1320, in stil gotic matur, biserica a fost construita in trei etape si a fost terminata in 1520. Planul initial a fost cel al unei bazilici cu transept si cor poligonal. In 1452 este adaugata biserica de Vest, asa numita Ferula. Din policromia interioara gotica s-a pastrat doar o pictura murala reprezentand o “Rastignire”, pictor Johannes din Rosenau.
Deschisa zilnic: 9 – 17, Duminica 11 – 17.
Liceul Brukenthal o constructie din perioada Barocului, datata 1782. Prima scoala atestata pe acest loc: 1380. In partea de sud a liceului au existat pana in 1898 capela Sf. Jakob si turnul Preotilor.
Catedrala Ortodoxa Mitropolitana Sfanta Treime
Sibiul este sediul Mitropoliei Ardealului (reintemeiata de episcopul Andrei Saguna in 1864), unul din centrele religioase importante ale Bisericii Ortodoxe din Romania. Catedrala, in forma in care o vedem astazi – ctitorie a Mitropolitului Ioan Metianu – este construita dupa proiectul arhitectilor Virgil Nagy si Iosif Kamner din Budapesta, intre 1902 – 1906. Interiorul este decorat cu pictura murala semnata in parte de pictorul Octavian Smighelschi, ajutat de Arthur Coulin. Alte picturi sunt realizate dupa 1957 de Ioan Kober si Anastase Demian. Mozaicurile au fost executate la Munchen. Pe partea opusa a strazii se afla Institutul Teologic Ortodox – construit in locul palatului Toldalagi – si sediul Mitropoliei Ardealului care este o constructie de la inceputul secolului al XIX-lea.
Facultatea de Teologie Ortodoxa Andrei Saguna Sibiu
In aceasta casa a poposit Mihai Eminescu intre 18 si 30 iunie 1868 in trecerea lui prin Sibiu cu trupa dramatica a lui Mihai Pascaly.
In aceasta casa a poposit in toiul evenimentelor din 1848, in drumul sau spre Muntii Apuseni, Avram Iancu (1824-1872), membru al Comitetului natiunii romane.
BULEVARDUL NICOLAE BALCESCU
Aici a poposit la 5 martie 1866 primul domnitor al Romaniei Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873) in drumul sau spre exil dupa detronarea sa de catre reactiunea burghezo – mosiereasca.
BILETUL UNIC DE VIZITARE:
In baza biletului unic se pot vizita:
Palatul Brukenthal – Piata Mare nr. 4-6
Muzeul de istorie Casa Altemberger – Strada Mitropoliei nr. 6
Muzeul de Istorie Naturala – Strada Cetatii nr. 1
Muzeul de Vanatoare August von Spiess – Strada Scoala de Inot nr. 4
Muzeul de Istorie a Farmaciei – Piata Mica nr. 26
Galeria de Arta Contemporana – Strada Tribunei nr. 6
Sala Fresca – Piata Mica nr. 22
Varianta: Varful Tamaselului – Refugiul Spirla – Cabana Plaiul Foii; Marcaj: Banda Rosie; Durata:2 ½ – 3 h
Putin despre traseu: Traseul este unul foarte frumos dar in acelasi timp si foarte lung si obositor. Marcajele de multe ori nu ofera durata in ore foarte precis, de aceea trebuie sa fiti pe traseu devreme pentru a nu fi prinsi de noapte pe traseu. In zona Marelui Grohotis trebuie sa fim foarte atenti sa nu alunecam, toata zona fiind foarte instabila. Ca in orice traseu in Piatra Craiului trebuie sa fim constienti ca in zona inalta nu vom gasi apa, deci trebuie sa avem o rezerva destula la noi. In rest, vreme buna si oboseala putina.
Traseul parcurs de noi porneste de la Cabana Plaiul Foii, urmand spre dreapta (cum stam cu spatele la cabana) soseaua pietruita si prafuita, cu corturi, stane de oi, resturi de copaci taiati de o parte si cealalata a drumului, pana ajungem la o bariera metalica. Tot spre dreapta incepem un urcus usor pe traseul marcat cu Triunghi albastru. Trecem de o poienita, apoi urcam sustinut prin padure pe un drum forestier folosit de tractoarele care aduc din padure copacii taiati (Plaiul Mare). Dupa acest urcus prin padure ajungem in Curmatura Foii (1355m), o zona putin mai aerisita unde sunt multi copaci cazuti (si toamna multe mure delicioase), loc in care orientarea devine putin mai dificila datorita lipsei unui marcaj vizibil (poate cu putin noroc zona a fost curatata intre timp).
Dupa ce iesim in culme pornim sper stanga pe marcaj Triunghi Albastru (concomitent Triunghi Rosu), pana ajungem in Poiana Tamaselului (aprox. 1436 m). De aici ne incepem coborarea pe marcaj Punct Galben, trecem de stana, ne mentinem cat mai pe partea stanga, si ne continuam coborarea prin padure. Odata ajunsi in Valea Seaca a Tamaselului, coboram (in dreapta) pana ajungem la Cabana Garofita Pietrei Craiului.
Ziua doi incepe cu urcusul sustinut prin padure pe marcaj Triunghi Galben pe Piscul Padina Lancii pana iesim la baza stancilor. Mergem aprozimatim 15 minute spre dreapta pentru a ajunge la Pestera si Cerdacul Stanciului, loc foarte bun de pauza dupa urcusul obositor. De aici o luam inapoi in directia de unde am venit pe marcaj Triunghi Albastru, poteca fiind pe alocuri mai lata sau mai ingusta, dar totusi suntem in siguranta.
Ajungem la Marele Grohotis unde cu putin noroc putem vedea cateva capre negre, trecem cu grija de zona oarecum instabila si ne continuam drumul, trecem de Padina Lancii, si ajungem la o zona cu grohotis unde un indicator. Inainte traseul continua pe la baza stancilor pana la Refugiul Spirla, si de acolo putem cobori pana la Cabana Plaiul Foii. Noi am ales sa coboram pana la liziera padurii unde gasim marcajul Triunghi Albastru. Mergand prin padure pe Saua Tamaselului, trecem de Vf. Tamaselului, si nu putem sa nu remarcam scala defrisarilor din zona. In scurt timp ajungem in Poiana Tamaselului si de acolo inapoi pe traseul din prima zi. Pe harta mai exista un traseu care pare mai scurt marcat cu Banda Rosie, care merge prin padure pe Curmatura Otelei dar noi nu am gasit acest marcaj, cel mai probabil copacul marcat a fost taiat si el.
UMERII PIETREI CRAIULUI
CERDACUL STANCIULUI
PESTERA STANCIULUI
PADINA LANCII
MARELE GROHOTIS
Odata ajunsi in zona Marelui Grohotis ne bucuram de o panorama impresionanta: cum privim mai sus, in stanga, vedem Peretele Central sau Peretele Marelui Grohotis care formeaza un amfiteatru, de sub care pornesc grohotisurile. Catre dreapta (la sud), Peretele Marelui Grohotis este delimitat de Muchia Rosie. Emilian Cristea, in cartea sa Monografia Pietrei Craiului, povestea de roca este de culoare rosiatica si existenta unei grote suspendate la mare inaltime – “Moara Dracului“, din care curge, macinat de capriciile naturii, un grohotis marunt si rosu.
Grohotisurile din Piatra Craiului au o mare importanta pentru conservarea bidiversitatii fiind incluse ca tip de habitat in Anexa 1 a Directivei Habitate a Consiliului Europei – Tipuri naturale de habitate de interes comunitar, a caror conservare necesita desemnarea ariilor de protectie speciala, in categoria 8129 Calcareous and calcshist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietae rotundifolii).
Grohotisurile constituie una dintre cele mai caracteristice componenete ale Pietrei Craiului. Se considera ca aici exista cele mai mari grohotisuri calcaroase ca intindere din Carpatii Romanesti.
Marea cantitate de grohotisuri din cadrul masivului si de la periferia lui este o dovada ca dezagragarea se impune drept una dintre principalele actiuni modelatoare in acest munte.
In masivul Piatra Craiului exista atat grohotisuri mobile, cat si fixate, cu predominarea acelora din prima categorie. Formele morfologice principale generate de grohotisuri sunt cunoscute sub numele de torenti de pietre (rauri de pietre). Torentii de pietre se remarca foarte clar in peisajul de ansamblu al masivului, denumirea sugerand principala lor trasatura – grohotisuri mobile care se deplaseaza in cadrul vailor cu panta mare.
Dintre primele specii de plante care se instaleaza intre bolovanii acestui grohotis ca exemplare izolate sau in mici palcuri sunt Macul galben (Papaver alpinum ssp. corona-sancti stefani), linarita (Linaria alpina), Rumex scutatus etc.
Pe masura formarii unui strat de sol superficial, grohotisul se fixeaza prin instalarea speciilor de pajiste, a tufarisurilor de jneapan sau a padurii de molid.
Starea de conservare este buna. Singura amenintare in prezent vine din partea turistilor care circula pe trasee nemarcate, favorizand deplasarea grohotisurilor si distrugerea vegetatiei destul de fragila in aceste zone.
CABANA GAROFITA PIETREI CRAIULUI
Cabana Garofita Pietrei Craiului – asezata pe Valea Dragoslavenilor, 1085 m altitudine, 40 locuri, acces din Podul Dambovitei (km 79 pe DN 73, la 29 km de Campulung si 53 km de Brasov) pe soseaua spre Lacul Pecineagu 12,3 km si pe drum forestier de pe Valea Dragoslavenilor 3,8 km.
Cabana ofera acces la bucatarie si aragaz dar nu vinde mancare, sucuri sau bauturi alcoolice. In cabana nu se fumeaza, nu se intra incaltat, nu se intra cu animale.
Preturi aproximative (toamna 2010):
15 lei / noapte / persoana in camere cu priciuri sau in pod
Sezon (1 mai – 31 august)
Luni: 9.00 – 15.00
Marti – Duminica: 9.00 – 18.00 Standard (1 septembrie – 30 octombrie)
Luni: 9.00 – 15.00
Marti – Duminica: 9.00 – 17.00 Extrasezon (1 noiembrie – 28 februarie)
Luni: 9.00 – 15.00
Marti – Duminica: 9.00 – 16.00 Standard (1 martie – 30 aprilie)
Luni: 9.00 – 15.00
Marti – Duminica: 9.00 – 17.00
Website: http://www.castelulcorvinilor.ro/
Incorporand o fortificatie de piatra din secolul al XIV-lea, castelul este rezultatul a doua etape de constructie, in vremea lui Ioan de Hunedoara (prima jumatate a secolului al XV-lea), ce transforma edificiul militar intr-o resedinta carecteristica stilului gotic, faza tarzie, avand ca model cele mai evoluata tipare de arhitectura militara si civila ale momentului. Numeroase elemente renascentiste au fost adaugate in vremea lui Matia Corvin si a lui Gabriel Bethlen, in doua faza de constructie din secolele al XV-lea si al XVII-lea, ultimele elemente constructive apartinand secolului al XVIII-lea. Aspectul general actual se datoreaza lucrarilor de restaurare din secolele al XIX-lea se al XX-lea.
TURNUL NOU DE POARTA apartine, ca si prim moment de constructie, primei faze intreprinse de Ioan de Hunedoara (1440 – 1444), moment la care era doar un turn rectangular de aparare, cu trei niveluri (un parter si doua etaje), plasat in partea nord-vestica a cetatii Hunedoarei. In secolul al XVII-lea, prin parterul acestui turn, este amenajata o noua intrare in castel, intrare ce este folosita si azi. Totodata functionalitatea initiala a turnului este abandonata, etajele de aparare ale acestuia fiind transformate in camere de locuit. In sfarsitul secolului al XIX-lea, acestui turn ii este adaugat un nou etaj, prevazut cu o galerie de lemn, precum si acoperisul actual.
TURNUL VECHI DE POARTA este plasat in partea sud – estica a incintei ridicata in prima faza de constructie datata in vremea lui Ioan de Hunedoara. De forma rectagulara, cu doua niveluri de aparare ce suprapun coridorul de acces, avea ultimul etaj prevazut ci creneluri iar exteriorul sau era acoperit de o pictura cu motive geometrice.
TURNUL CAPISTANO este plasat in partea sud – vestica a palatului, apartinand primei faza de constructie a lui Ioan de Hunedoara. Initial era un turn circular in sectiune, cu doua niveluri de aparare, etajul superior fiind crenelat. In decursul celei de-a doua faze a lui Ioan de Hunedoara, nivelul superior este transformat intr-o camera de locuit (chilie) pentru calugarul franciscan Ioan de Capistrano (1386 – 1456). In aceasta incapere se mai poate regasi semineul gotic, care incalzea camera calugarului, actualmente fiind singura piesa de acest gen din regiunile ce au facut parte din regatul medieval al Ungariei.
TERASA DE ARTILERIE (BASTIONUL MUNITIILOR) este construit in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in acelasi momentu cu Turnul Alb, in timpul lui Gabriel Bethlen. Se prezinta ca o platforma de artilerie, cu partea superioara crenelata, fiind proiectata pentru a sustine arme grele de foc, formand impreuna cu Turnul Alb sistemul defensiv al castelului pe latura estica, sistem defensiv adaptat secolului al XVIII-lea, cand artileria ajunsese la o dezvoltare considerabila in raport cu cea a secolului al XV-lea.
TURNUL TOBOSARILOR este dispus pe latura estica a castelului fiind tot un turn circular cu doua niveluri de aparare (camera puscasilor si etajul crenelat) ca si Turnul Capistrano sau Turnul Pustiu. De asemenea este construit tot in prima faza a lui Ioan de Hunedoara (1440 – 1444). Aspectul actual al turnului, cu etajul superior ce arata ca o camera de locuit, ce reprezinta o frumoasa bolta neo-gotica, se datoreaza etapelor de restaurare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, moment in care se amenajeaza si trecerea directa din Sufrageria Bethlen la acest etaj.
TURNUL BUZDUGAN (TURNUL PICTAT) este turnul cel mai inalt din prima faza de constructie a lui Ioan de Hunedoara (1440 – 1444), prevazut cu un singur nivel de aparare, sprijinit pe console. La momentul construirii sale, era utilizat ca si turn de observatie, acoperisul sau avand forma unei calote semisferice, fapt ce justifica prima denumire, iar in a doua jumatate a secolului al XV-lea exteriorul corpului acestui turn este acoperit cu o pictura in trei culori dispusa in motive geometrice (romburi) ce se mai poate vedea si azi. La sfarsitul secolului al XIX-lea, lucrarile de restaurare modifica aspectul unui acoperis inalt, ca un coif, iar in varful acestui acoperis plaseaza statuia din bronz a unui cavaler medieval purtand un steag de lupta pe care este inscris anul in care statuia a fost plasata in locul respectiv (1873).
PALATUL ADMINISTRATIV este lasat pe latura sudica a castelului si mai poarta numele de Aripa Zolyomi, dupa numele familiei nobiliara ce a detinut castelul in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Este compusa din trei niveluri, construirea parterului fiind atribuita secolului al XVI-lea. celelalte doua etaje fiind construite in perioada in care castelul a fost in proprietatea principelui Gabriel Bethlen. Aspectul general al acestei parti componente a cetatii Hunedoarei este modificat si in secolul al XVIII-lea, cand castelul trece din proprietate privata in proprietate de stat (incepand cu anul 1724), perioada la care in aceasta aripa sunt amenajate birourile Administratiei Minelor de Fier din Muntii Poiana Rusta. Incendiul de la 1854 afecteaza grav partea sudica a castelului, actuala imagine a acestei aripi fiind rezultatul lucrarilor de restaurare intreprinse la sfarsitul secolului al XIX-lea.
SALA CAVALERILOR este construita in cea de-a doua etapa a lucrarilor lui Ioan de Hunedoara (1446 – 1456) si face parte din palatul propriu-zis, impreuna cu Sala Dietei si scara spirala. Sala este plasata in latura vestica a castelului, la parterul Palatului Mare si este construita in stil gotic tarziu. Sala este impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Pe capitelul celui de-a doua se afla o inscriptie in limba latina, scrisa cu caractere gotice: “Aceasta lucrare a facut-o mandrul si maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul Domnului 1452.” Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic.
CAPELA CETATII HUNEDOARA este incadrata, din punct de vedere al momentului de constructie, in a doua faza a lui Ioan de Hunedoara (1446 – 1456). Edificiul cu caracter ecleziastic, este elaborata in stil gotic tarziu, asemeni tuturor constructiilor civile ridicate in acel moment. Capela este formata dintr-o singura nava precedata de un mic pronaos, linia de separatie dintre aceste doua elemente constitutive fiind data de stalpii ce sustin o galerie cu tribuna. Hramul acestui lacas catolic a fost cel al Sfantului Ioan Botezatoru. Aspectul actual se diferentiaza de cel din secolul al XV-lea prin faptul ca bolta a fost coborata cu 1,56 metrii, in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in timpul lucrarilor de reamenajare a castelului de la Hunedoara initiate de catre principele Gabriel Bethen, cand capela este destinata ritului reformat.
CAMERA DOMNITELOR a fost in secolul al XV-lea doar un etaj de aparare al turnului plasat in partea de nord – vest al castelului (actualul Turnu nou de poarta). In prima jumatatea a secolului al XVII-lea, o data cu deschiderea noii intrari, acest spatiu isi pierde functionalitatea militara si este transformat in camera de zi pentru doamnele ce locuiau un castel, incapere ce era anexata pe latura ei sudica un budoar. Aspectul actual se datoreaza lucrarilor de restaurare din sfarsitul secolului al XIX-lea, ce contribuie la calitatea artistica a acestei camere prin tavanul de lemn, incadrabil stilului neo-gotic.
SALA DIETEI este un spatiu laic dedicat ceremoniilor, realizat la jumatatea secolului al XV-lea, in cea de-a doua etapa de constructii din vremea lui Ioan de Hunedoara. Impreuna cu Sala Cavalerilor, scara in spirala si capela, Sala Dietei schimba destinatia cetatii hunedorene in resedinta nobiliara fortificata, singura de acest fel din Transilvania acelei vremuri. Sala, construita in stil gotic tarziu, are pe axul central un sir de coloane octogonale, iar pe latura vestica o galerie cu burdufuri prevazuta la exterior cu un decor cu elemente gotice tarzii si renascentiste timpurii. Acest spatiu sufera modificari in secolul al XVII-lea, cand se compartimenteaza cu un plafon de lemn si cu pereti interiori, rezultand sase incaperi de locuit. Este completata cu o fresca ce include portrete in medalioane ale prietenilor familiei lui Gabriel Bethlen. Incendiul din 1854 a distrus incaperile iar restaurarile din 1956-1968 i-au redat imaginea initiala.
GROAPA URSILOR este in fapt, un spatiu dintre doua curtine (zidul estic al Aripii Matia si o portiune din curtina elaborata de Ioan de Hunedoara in prima sa faza de constructie). Acest spatiu devine celebru datorita legendei conform careia aici erau aruncati prizonierii fiarelor salbatice, legenda care este cu siguranta si sursa pentru denumirea acestei parti a castelului.
LEGENDA FANTANII – Se povesteste despre aceasta fantana ca a fost sapata de trei prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis ca ii va elibera la finalizarea lucrarii. Animati de speranta eliberarii prizonierii sapa in stanca timp de 15 ani pana la 28 de metrii adancime si reusesc sa gaseasca pretioasa apa. Intre timp, Ioan de Hunedoara murise iar sotia sa, Elisabeta Szilaghi, a decis sa nu respecte cuvantul dat de sotul ei si ordona uciderea celor trei prizonieri. Ca ultima dorinta cei trei turci au cerut permisiunea de a scrie pe cheile fantanii o inscriptie ce spune: “Apa ai, inima n-ai”, ca un repros pentru promisiunea facuta si nerespectata. Traducearea inscriptiei facuta de Mihail Gubloglu ne spune ca “cel ce a sapat este Hasan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica.” Caracterele vechi arabe continute de o inscriptie dateaza la mijlocul secolului al XV-lea. Pozitia actuala a acestei inscriptii este pe unul din contrafortii capelei.
La nici o ora de mers cu masina din Bucuresti, putem vizita Sfanta Manastirea Comana, situata in comuna Comana din judetul Giurgiu, ctitorita de Vlad Tepes in anul 1461 si Parcul Natural Comana, cea mai mare arie protejata din Campia Romana, cu paduri de stejar si de frasin unice, vechi de sute de ani si Balta Comana, un ecosistem caracteristic deltei.
ITINERARIU TRASEU:Bucuresti – Jilava – Vaarlam – Mogosesti – Gradistea – Comana LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: 45 km TIMP PARCURGERE aprox. 50 minute
OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Sfanta Manastire Comana, Parcul Natural Comana, Rezervatia de bujor, Rezervatia de ghimpe, Rezervatia de margaritar, Arborii seculari, Cabana Fantana cu Nuc, Amenajari lacustre sumare in Balta Comana, Trasee turistice prin padure, Gara Comana, Casa Memoriala Gellu Naum, Manastirea Delta Neajlovului, Ocolul Silvic Comana, Plaja Lunculita, Satul Celtic
ACCES: Se poate ajunge atat cu autobuzul de la Casa Presei Libere din Bucuresti, sau cu automobilul, motocicleta sau bicicleta. Mergand pe E85 pe directia Bucuresti – Giurgiu, dupa ce iesim din Localitatea 1 Decembrie, trecem podul, odata ajunsi la sensul giratoriu alegem varianta spre stanga, avand indicator spre Gradistea – Comana.
Urmam drumul si indicatoarele, facem dreapta spre Comana, si imediat la intrarea in comuna gasim pe partea stanga a drumului Manastirea Comana. De la manastire ne continuam drumul urmarind semnele spre Parcul natural Comana, la un moment dat facem dreapta, si dupa putin timp ajungem la o intersectie mare unde gasim o harta a zonei cu toate obiectivele din zona. Pentru a ajunge la Balta Comana, din aceasta intersectie facem dreapta si urmam un drum initial asfaltat, dupa aceea pietruit pe la marginea padurii pana ajungem la bariera de la Cabana Fantana cu Nucu. Accesul spre pontoane si balta propriuzisa se face direct din parcarea din partea dreapta a drumului.
SFANTA MANASTIRE COMANA
Manastirea Comana, situata in comuna Comana din judetul Giurgiu, a fost ctitorita de Vlad Tepes in anul 1461, ca o manastire-cetate care insa s-a ruinat la finele secolului al XVI-lea. Locul pe care a fost inaltata Manastirea era odinioara o insula in mijlocul mlastinilor, iar accesul se facea pe o poarta aflata in nordul incintei, dupa ce se traversa un pod de lemn, usor de incendiat in vreme de primejdie. Din aceasta perioada s-au descoperit urmele unei biserici de plan dreptunghiular (12×10 m) care avea fundatie din caramida iar partea superioara din barne. Interiorul bisericii era tencuit si pictat, gasindu-se partial unele incaperi, precum si mormantul ctitorului, dar fara a putea reconstitui chiar si numai grafic intregul ansamblu. Cu toate ca a fost ridicata in mare parte din material perisabil, aceasta biserica cu unele reparatii facute de domnitori a durat un secol si jumatate, ceea ce dovedeste, inca o data, siguranta ce i-o dadea pozitia naturala a terenului, insula intre paduri si ape.
In 1588, boierul Radu Serban din Coiani – Satul Mironesti de azi – incepe zidirea unei noi manastiri la Comana pe pamanturile mostenite de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinata de existenta zidurile vechii manstiri, ruinate la acea data, dar destul de puternice, pentru ca, refacute, sa asigure protectia noii constructii.
Noua Manastire Comana arata ca o adevarata cetate de campie: patrulater neregulat, masurand 61,20 x 55,50 metrii pe laturile mari, cu ziduri exterioare si cinci turnuri iesite in afara zidurilor pentru aparare, deasemenea plina de guri individuale de tragere si chiar lacasuri pentru turnuri mici de cetate.
Radu Serban cladeste in aceasta incinta o biserica cu hramul Sf. Nicolae, biserica pe care o zugraveste si unde, pe zidul de la intrarea in pronaos, va aparea impreuna cu sotia sa Elina, asa cum o cerea obiceiul ctitoricesc, dar pisania nu s-a pastrat, fiind inlocuita la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta a stranepotului sau, Serban Cantacuzino.
Intre 1653 – 1658, Paul de Alep insoteste ca secretar pe patriarhul Macarie de Antiohia in calatoria acestuia in Tara Romaneasca si Rusia. El lasa in relatarea asupra calatoriei sale cateva informatii privitoare la lacasul manastiresc din 1657:
“In dimineata urmatoare am plecat (din Gradistea) si trecand pe niste drumuri cu hartoape si printr-o stramtoare mare, am ajuns la o manastire inchinata Sfantului Nicolae, numita Comana, ctitoria raposatului Serban Voievod, tatal domnitorului de acum. Ea este o manastire mare si trainica, inchisa cu ziduri mari de piatra. In cele patru colturi sunt patru turnuri cu galerii boltite de jur imprejur pentru infrumusetarea aspectului si pentru plimbare. Unul din ele seamana cu unul din turnurile manastirei Sf. Treimi din Moscova. Clopotnita este deasupra portii. Ce m-a incantat cel mai mult a fost pajistea cu iarba verde care se intinde in intreaga curte a manastirii, cu fantana sa de apa dulce, limpede si curata, si cu chiliile calugarilor asezate de jur imprejur. Aceasta manastire este asezata ca intr-o insula, fiind inconjurata de lacuri si de balti, de ape si de mocirla de nepatruns. Si nu este nici un drum care sa duca spre ea, noi insine trecand prin ele cu carabiile. Ei spun ca, daca imparatul (adica sultanul) ar veni sa poarte razboi impotriva ei cu intreaga lui armata, n-ar fi in stare sa o biruie, lucru ce pare adevarat, caci pozitia este foarte puternica si bine intarita, intre locuri care nu ingheata niciodata, chiar in iarna cea mai aspra…”
La 1667 este inmormantat la Comana Draghici Cantacuzino, feciorul Elinei, care moare la Constantinopol si este adus in tara de fiul sau Serban. Tot aici va fi inmormantat mai apoi si Constantin, fiul spatarului Draghici, dupa cum reiese din inscriptia pusa pe mormant la 1699 de Serban. Prin aceste inmormantari succesive se releva trecerea Comanei in seama Cantacuzinilor din ramura lui Draghici, biserica – ctitorie domneasca devenind loc de inhumare a acestora.
In 1699, marele vornic Stefan Cantacuzino daruieste Manastirii Comana un chivot de argint “intru pomenirea parintilor Draghici si Pauana si a sotiilor Maria si Adriana”; informatie ce denota ca ei sunt inmormantati la Comana. In acelasi an, Serban Cantacuzino incepe restaurarea Manastirii Comana. Lucrarile de recladire care vor dura pana in 1703, au fost efectuate in spiritul reinnoirilor aduse in tehnica constructiilor de epoca lui Cantacuzino (1678-1688) si Constantin Brancoveanu (1688-1714). La aceasta restaurare, el adauga chilii noi celor existente, repara si inalta zidurile pana la aproape 15 metri si impodobeste constructia cu elegantul foisor brancovenesc de pe latura de nord.
Deosebit de bogata, dovada fiind mosiile pe care le avea, din Alexandria pana in Vrancea, Manastirea a fost in timpul lui Matei Basarab unul dintre principalele centre religioase ale tarii. Aici isi va face ucenicia si viitorul motropolit al Ardealului si partizan al luptei antiotomane- Sfantul Ierarh si Marturisitor Sava Brancovici (1620-1683).
Manastirea Comana s-a aflat in centrul atentiei in timpul luptelor antiotomane din 1657-1662, precum si i vremea razboiului ruso-austro-turc din 1768-1774.
Afectata de razboaie si de proasta gospodarire, manastirea s-a degradat treptat. In anul 1728, Manastirea Comana este inchinata Patriarhiei Sfantului Mormant din Ierusalim, de catre Nicolae Mavrocordat. Prin aceasta inchinare, manastirea incepe sa-si piarda din averi si mosii.
Dupa secularizarea averilor manastiresti din 1863, calugarii greci parasesc Comana. De la aceasta data nu s-a mai facut nici o reparatie timp de peste 100 de ani, toate mosiile fiind expropriate, iar manastirea devenind biserica parohiala a satului. La 1877, in timpul Razboiului de Independenta, Prefectura judetului a fost gazduita in localul fostei manastiri. La sfarsitul secolului trecut locuia intr-o aripa arendasul mosiei, iar in cealalta functiona Scoala satului.
In anul 1932 se construieste in incinta Manastirii Comana, Mausoleul Eroilor cazuti in primul razboi mondial in luptele de pe Neajlov, dupa indicatiile marelui istoric Nicolae Iorga, din anul 1919.
Sapaturile arheologice intreprinse in 1970-1971 au precizat multe din datele si fazele de constructie. In baza acestor cercetari s-au efectuat lucrari de restaurare a intregului complex. Biserica grava afectata de cutremurele din 1977 si 1986 a fost consolidata in intregime in 1988-1990, urmand ca in anii urmatori sa fie repictata.
In anul 1992, prin purtarea de grija a vrednicului de pomenire Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, Comana redevine manastire de calugari, cu viata monahala de obste.
Contact:
Str. Radu Serban nr. 392, comuna Comana, Giurgiu
Email: manastireacomana@yahoo.com
Web: www.manastireacomana.ro
Staret: Protosinghel Mihail Muscariu
Tel: 0246/283075, 0724215607
PARCUL NATURAL COMANA
Cea mai mare arie protejata din Campia Romana, Parcul Natural Comana, se intinde pe 25.000 de hectare si este cunoscuta mai ales pentru evenimentele istorice petrecute aici. Padurile de stejar si de frasin cuprind exemplare unice, vechi de sute de ani. Arealul rezervatiei cuprinde multe specii de plante si animale protejate prin conventii internationale. O parte dintre habitatele din rezervatie se regasesc insa numai partial in Conventia de la Berna.
PUNCTE DE INTERES:
Rezervatia de bujor (Paeonia peregrina ssp. romanica) – Padina Tatarului 227 ha
Rezervatia de ghimpe (Ruscus aculeatus) Oloaga – Gradinari 258 ha
Rezervatia de margaritar
Arborii seculari – stejari declarati monument al naturii
Cabana Fantana cu Nuc, realizata in anul 1889
Amenajari lacustre sumare in Balta Comana
Trasee turistice prin padure
Gara Comana
Casa Memoriala Gellu Naum
Manastirea Delta Neajlovului
Ocolul Silvic Comana (1895 – Parc dendrologic)
Plaja Lunculita
Satul Celtic
Balta Comana (Delta Neajlovului)
Parcul Natural Comana cuprinde un ecosistem caracteristic deltei, cunoscut sub numele de Balta Comana, care se intinde pe sute de hectare si este formata din apele impreunate ale Neajlovului si Argesului.
Balta Comana este a treia zona umeda a Romaniei dupa Delta Dunarii si Balta Mica a Brailei si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii. Aceasta gazduieste 141 specii de pasari si 13 specii de pesti. Dintre speciile de pesti Tiganusul si cleanul de Comana se gasesc doar in Balta Comana.
Conditiile stationale oferite de varietate formelor de relief, hidrografice, edafice confera intregii zone un aspect mozaicat, populat de o mare varietate de specii apartinand faunei acvatice. Raul Neajlov se caracterizeaza printr-un coeficient mare de sinuozitate in zona baltii, formand meandre si numeroase canale derivate de mica adancime si inguste pe care abia aluneca o barca (cu apa permanenta sau temporar irigate).
Memorialul Vlad Tepes
Vlad Tepes si-a pierdut viata in timpul luptelor cu Basarab Laiota, care venea cu oaste turceasca din partea opusa, de la Giurgiu, asadar, de la sud de Bucuresti. In consecinta, locul luptelor lui Tepes cu turcii lui Basarab Laiota si al uciderii sale trebuie cautat la sud de Bucuresti. Unde anume izvoarele vremii nu precizeaza. Strainii nu erau interesati de loc ca atare, ci de faptul in sine al disparitiei lui Vlad Tepes, iar relatari interne nu s-au pastrat. Doar in Povestirea a XVIII-a despre Dracula, redactata in slava veche la 1486, apoi tradusa in ruseste, se da un mic detaliu toponimic, anume ca atunci cand oastea lui Tepes a gonit pe turci, “Dracula de bucurie s-a suit pe deal, sa vada cum taie pe turci si s-a departat de oaste”, astfel putand fi ucis de catre complotisti. Detaliul se potriveste cu zona de la sud de Bucuresti, astfel de dealuri putand fi intalnite pe vechiul drum de la Giurgiu la Bucuresti, la nord de acesta din urma, pana in zona Snagovului neexistand nici urma de deal.
Legenda spune:
“…la moartea voievodului mii de izvoare au lacrimat din pamantul inrosit de sange si tot locul se umplu cu ghimpi nemaivazuti pe aceste meleaguri…”
“…dupa de trupul voievodului a fost inmormantat in manastire, calugarii sapara o fantana cu apa lipede si binecuvantata…”
Astazi locul poarta numele de “Fantana cu nucu” si este impanzit cu ghimpi. Planta intalnita de obicei in zona Marii Mediterane, este protejata, fiind incadrata in rezervatia stiintifica de ghimpe (Rucus Aculeatus) din cadrul Parcului Natural Comana.
Gara Comana (Delta Neajlovului)
Statia Comana a fost inaugurata la 31 octombrie 1869, odata cu linia Bucuresti Filaret – Giurgiu, fiind prima linie de cale ferata din Principatele Romane.
Capodopera ce incoroneaza arta Tarii Romanesti din veacul al XVII-lea, palatul brancovenesc de la Mogosoaia sintetizeaza in chip stralucit gratia Venetiei si fastul Orientului. Situat in apropierea Bucurestilor, intr-un parc secular plantat pe malul stang al raului Colentina, edificiul este martor a trei sute de ani de istorie. Curte de vara, dupa 1702, a domnitorului Constantin Brancoveanu (1688-1714), iar in anii 1912-1945, resedinta patronata de principesa Martha Bibescu (1886-1973), scriitoare si amfitrioana desavarsita pentru regi, ambasadori si literati, palatul constituie un important centru de intalnire a mediilor politic, aristrocrat si cultural pana la cel de-al Doilea Razboi Mondial, precum si un model de referinta pentru stilul national in arhitectura romaneasca.
Palatul, astazi muzeu, gazduieste o colectie de arta contemporana si diferite expozitii temporare ale artistilor plastici contemporani. (Sursa: brosura Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia)
CUM AJUNGEM LA PALATUL MOGOSOAIA
Ansamblul Istoric Brancovenesc este situat la 14 km de Bucuresti, putin abatuta din soseaua de duce la Targoviste (pe partea stanga in directia de mers). Transportul se poate efectua atat cu masina personala, bicicleta, dar si cu microbuze din Piata Chibrit (Bucurestii Noi) care circula aproximativ odata la 10 minute pe ruta Bucuresti – Buftea. O varianta de transport cu microbuzul am gasit-o aici (alegeti ruta Bucuresti – Buftea).
ELEMENTELE ANSAMBLULUI BRANCOVENESC DE LA MOGOSOAIA
1. PALATUL MOGOSOAIA, terminat de Constantin Brancoveanu in anul 1702 si daruit fiului sau Stefan, a fost restaurat integral de Martha si George Valentin Bibescu in anii 1912-1927.
2. CASA DE OASPETI, ridicata de Nicolae G. Bibescu in 1870 pe amplasamentul unui conac din sec. XVII, a fost refacuta de arhitectul George Matei Cantacuzino in anii 1922-1930.
3. BISERICA SFANTUL GHEORGHE, ridicata de Constantin Brancoveanu in anul 1688, a fost impodobita cu fresce in 1705.
4. TURNUL PORTII, inaltat in 1702, a fost restaurat in anii 1930 si 1980.
5. CUHIA (bucataria brancoveneasca) a fost construita in anii 1681-1702; turnurile au fost refacute in 1965.
6. GHETARIA, in verile de dinainte de 1900, se pastrau sub stuf blocuri de gheata din Lacul Mogosoaia; constructia a fost restaurata in anul 1960.
7. SERELE, comandate de Nicolae G. Bibescu unui atelier parizian in anul 1890, au fost refacute in 2002.
8. CAVOUL FAMILIEI BIBESCU, construit de Nicolae G. Bibescu in anul 1870, a fost restaurat in 1997.
9. STATUILE LUI LENIN, care odinoara erau amplasate in Bucuresti, sunt depozitate dupa zidul din spatele cuhiei.
BISERICA CU HRAMUL SFANTUL GHEORGHE DE LA PALATUL MOGOSOAIA
Biserica “Sfantul Gherorghe” este amplasata in incinta Ansamblului Istoric Brancovenesc, langa palatul ce isi oglindeste maretia in apele Lacului Mogosoaia. Odinioara se numea “”Sfantul Gheroghe din Pajiste”.
Biserica a fost ctitorita de Constantin Brancoveanu in anul 1688, pe vremea cand era logofat, in zilele unchiului sau dupa mama, Serban Cantacuzino Voievod.
Pisania, sapata in piatra, asezata in pridvor asupra usii de la intarea in pronaosul bisericii are urmatorul cuprins:
“Svanta aceasta biserica a carei hram sfantului mare mucenic Gheorghe din pajiste, spre slava Domnului celui in trei obraze si o fiinta Dumneze sa mareste si sa proslaveste in veci, o au ridicat si au facut Constantin Brancoveanu neprestan sa se cante si sa se slaveasca si apoi ca buna pomenire lui si parintilor lui in neuitatul sa lase si sa ramaie, care s-au zidit in zilele crestinului Domn Io Serban Cantacuzino de la spasenia lumii 1688 Septemvrie din zile 20.”
Din cuprinsul pisaniei se vede ca biserica era asezata, ca de obicei, catre marginea satului de unde si adaosul “”din pajiste”.
Biserica are forma de nava. Zidurile laterale groase sunt legate intre ele prin ziduri transversale si acoperite cu bolti cilindrice si calote semisferice. Toata constructia este din caramida.
Pridvorul, deschis si larg se sprijina pe opt coloane de forma rotunda, de caramida. Exteriorul este impartit in doua zone printr-un brau rotunjit de caramida, iesit in relief.
Pictura dateaza din anul 1705 precum arata inscriptia in limba greaca scris cu negru in sfantul altar si se datoreaza zugravului grec Constantinos. Icoanele imparatesti dateaza din 1912.
In partea dreapta a pronaosului se afla mormantul unuia dintre descendentii ctitorilor – George Valentin Bibescu, intemeietorul legii Aviatiei Romane, unui dintre primii aviatori cu calificare internationala, decedat la 2 iulie 1941.
In trecut biserica a fost ingrijita de ctitori si de urmasii lor iar mai apoi de enoriasii Parohiei Mogosoaia. In anul 1912 Familia Bibescu s-a ingrijit de reparatia si curatirea picturii si a catapetesmei. In anul 1952 s-a reparat clopotnita, in 1954 s-a refacut in intregime acoperisul de sindrila al bisericii cu ajutorul material al enoriasilor si al Arhiepiscopiei Bucurestilor si al Departamentului Cultelor. In 1960 s-a introdus lumina electrica iar in 1970 s-a acoperit din nou cu sita si a fost termificata. La 1 noiembrie 1976 a inceput lucrarea de spalare si reconstituire in pronaos. Fiind afectata de cutremurul din 1977 biserica a fost consolidata si reparata in perioada 1978-1981. In anul 2001 s-a refacut acoperisul si cu bunavointa conducerii Complexului Brancovenesc Mogosoaia sfanta biserica a fost racordata la sursa de caldura constanta existenta in palat.
Program vizitare muzeu: Marti – Duminica 10-18; Inchis: lunea, 1 ianuarie, prima zi de Paste ortodox, 1 si 25 decembrie. Preturi intrare muzeu: Bilet intreg: 5 lei, Bilet redus pentru elevi, studenti, pensionari 2 lei
Aceasta este o calatorie intr-o zona a tarii parca uitata, la fel ca si cei care au luptat pentru libertatea sa. O zona in care probabil, oricand vei merge nu te vei enerva de aglomeratie sau cozi interminabile la muzee, ci din contra, te vei bucura de liniste si de peisajele pitoresti ale Vrancei. Traseul parcurge zonele unde trupele romanesti au luptat in primul razboi mondial, Marasesti, Marasti, Soveja, Oituz, si se continua spre Transilvania, unde vom vizita singurul lac vulcanic din tara, Lacul Sfanta Ana.
ITINERARIU TRASEU: Bucuresti – Focsani – Mausoleul Marasesti – Mausoleul Marasti – Casa lui Mos Ion Roata din Campuri – Mausoleul Soveja – Cascada Putnei – Lepsa – Ojdula – Targul Secuiesc – Pasul Oituz – Baile Balvanyos – Lacul Sfanta Ana – Sfantul Gheorghe – Brasov – Ploiesti – Bucuresti LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: 840 km TIMP PARCURGERE aproximativ 12 ore de condus
OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Mausoleul Marasesti, Mausoleul Marasti, Casa lui Mos Ion Roata din comuna Campuri, Mausoleul Soveja, Cascada Putnei, Pasul Oituz, Baile Balvanyos, Lacul Sfanta Ana
ZIUA 1
ITINERARIU TRASEU: Bucuresti – Urziceni – Buzau – Focsani – Marasesti – Racoroasa – Marasti – Campuri – Soveja – Campuri – Campuri de jos – Vizantea Manastireasca – Vizantea Razaseasca – Livezile – Vidra – Tulnici – Lepsa – Cascada Putnei – Ojdula LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aprox 390 km – in 7 ore 15 min de condus
MAUSOLEUL MARASESTI
Mergand pe directia Focsani-Adjud, inainte de a ajunge la podul de dinainte de orasul Marasesti, pe partea dreapta a sensului de mers se afla Mausoleul de la Marasesti.
Mausoleul Marasesti s-a ridicat in memoria eroilor cazuti in marea batalie de la Marasesti din august 1917 in razboiul de reintregire a neamului (1916-1919). Oprirea ofensivei germane s-a soldat cu mari pierderi pentru Armata 1 romana, care a duferit pierderi de 27410 oameni, din care 610 ofiteri. Din totalul pierderilor 5125 au murit pe campul de lupta, 12467 au fost raniti si 9818 disparuti. Aliatul Romaniei din cel de-al doilea razboi mondial, Rusia, care a participat si ea la aceasta lupta a suferit pierderi de 25.650 oameni.
Mausoleul de la Marasesti a fost construit la initiativa Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane (1919), Mausoleul Marasesti este opera arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu, a sculptorilor Ion Jalea si Corneliu Meorea, a pictorului Eduard Saulescu. Piatra fundamentala s-a asezat la 19 august 1923. Monumentul a fost realizat in doua etape: 1923-1924 si 1936-1938, si a fost inaugurat la 18 septembrie 1938.
In prezent in mausoleu sunt depuse osemintele Generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I Romane pe timpul luptelor de la Marasesti, dar adaposteste si 5073 de soldati si ofiteri in 154 de cripte individuale si 9 cripte comune de pe 18 culoare.
MAUSOLEUL MARASTI
Pentru a ajunge la Mausoleul de la Marasesti ne intoarcem spre Focsani, dar odata ajunsi la sensul giratoriu unde se afla si statuia “Pe aici nu se trece”, facem dreapta spre directia Panciu. Ne continuam traseul pana in comuna Racoasa, unde spre sfarsitul comunei facem dreapta spre satul Marasti. Atentie: nu este nici un indicator care sa indice drumul spre Mausoleul de la Marasti, deci la nevoie este indicat sa intrebati localnicii. Dupa ce urcam un mic deal cu o serie de serpentine, ajungem la o poarta care poarta inscrisul “Campul istoric de la Marasti”. La momentul vizitei noastre mausoleul era in renovare, el aflandu-se intr-un mare stadiu de degradare.
Mausoleul de la Marasti a fost construit chiar in zona de rupere a frontului inamic. Pe cele 15 table de marmura alba sunt trecute numele soldatilor decedati in lupta care faceau parte din Regimentele: 17 infanterie, 30 Dorobanti, 11 Infanterie, 18 Infanterie, 2 Vanatori, Regimentul de Calarasi, alaturi de numele sublocotenetior I. Stanescu, C. Breazu, sergent C. Florea, dar si multi eroi necunoscuti. Aici este inmormantat si marele general Alexandru Averescu, alaturi de Arthur Vaitoianu, Alexandru Margineanu si Nicolae Arghirescu.
“Ostasi, a sosit momentul mult asteptat de toata suflarea romaneasca… Sa reluam lupta pentru a rasturna zagazul uricios dincolo de care se aud gemetele parintilor, fratilor, copiilor nostri, sub apasarea vrajmasului hraparet… In trecutul nostru nu odata tarisoara noastra a fost potopita de dusmani, intotdeauna insa stramosii nostri au stiut sa-i alunge si sa pastreze pana azi mosia neatarnata. Aceiasi datorie o avem si noi fata cu urmasii nostri…” Comandantul Armatei a II-a, General A. Averescu 8/21 iulie 1917
“In timpul ofensivei de la Marasti (9-14 iulie 1917) ostasii Armatei a II-a Romane cu pretul unor mari jertfe (1469 morti si 3052 raniti) au eliberat 30 de localitati si un teritoriu de aprozimativ 500kmp, realizand totodata ruperea frontului dusman pe o lungime de 35 km. Pierderile provocate inamicului au fost: 2793 prizonieri, numerosi morti si raniti (comunicatele germane nu dau cifra exacta), 30 piese de artilerie, 27 mitraliere, 2500 de pusti, 3 sectii telegrafice, 4 proiectoare, 84 chesoane pentru munitie, o mare cantitate de munitii si materiale de razboi.”
CASA MEMORIALA MOS ION ROATA (n.1806 – m.20 febr.1882) – COMUNA CAMPURI
Plecand de la Mausoleul Marasti, ajungem iarasi in comuna Racoroasa, dar continuam drumul spre dreapta pe directia satului Campuri, unde pe partea stanga a drumului gasim Casa Memoriala Mos Ion Roata.
Personalitate intrata in legenda, Ion Roata ramane una dintre figurile luminoase ale anilor luptei pentru infaptuirea Unirii Principatelor Romane de la 1859. Gospodar de frunte al comunei, spirit drept si cinstit, daruit cu o minte ascutita, cu o mare usurinta de a exprima in cuvinte gandurile si judecatile sale, bun cunoscator al vietii si dorintelor taranimii, Ion Roata a fost ales, in 1857 ca deputat in Adunarea As-hoc a Moldovei.
La Iasi, participa la aproape toate sedintele Adunarii. Personalitatea sa puternica, dreapta si adanca sa judecata, hotarata si nesovaitoare sa atitudine, vorba de duh se remarca si-l fac purtator de cuvant al taranimii in dezbaterile Divanului.
Castiga admiratia si prietenia marilor oameni politici ai timpului de la Iasi: Mihail Kogalniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, Anastasie Panu.
Ion Roata este acela care, in cunoscuta jalba, pledeaza pentru apararea intereselor taranimii, care, in numele aceleasi paturi sociale, voteaza pentru Unirea Principatelor Romane. Dupa incheierea lucrarilor Adunatii Ad-hoc a Moldovei, continua sa propage ideile unioniste, este arestat la Iasi si trimis sub escorta la Focsani. De aici este eliberat si trimis la Campuri sub chezasia consatenilor sai.
La 5 februarie 1859, vine la Focsani, unde are loc cunoscuta intalnire cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Dupa Unire, se implica in viata comunei, este ales in judetul satesc, militeaza pentru infiintarea scolii din localitate, semneaza, ca presedinte cu parafa “Ion Roata”, alegerea primarului din comuna. Cu prilejul aplicarii Legii agrare, este ales de taranii din Campuri, apoi de locuitorii din Plasa Zabrauti, sa faca improprietarirea satenilor. Cu dreapta lui judecata, cu buna lui nunoastere a oamenilor si locurilor, se achita cu cinste de aceasta indatorire. Isi duce apoi, pana la sfarsitul vietii, viata simpla si grea de taran si de cap al unei familii numeroase.
In 1878, prietenul sau Mihail Kogalniceanu, ii expediaza la Focsani, spre a i se inmana, brevetul si decoratia “Steaua Romaniei”.
Uitat de lume dar iubit si respectat de familie si consateni, moare in februarie 1882, urmat pe ultimul drum doar de o mana de oameni.
Abia in ianuarie 1909, cu prilejul sarbatoririi a 50 de ani de la Unirea Principatelor, este comemorat cu mare cinste, i se aseaza crucea de piatra de pe mormant, se aseaza placa comemorativa si intreaga suflare a Campurilor si a comunelor din jur ii omagiaza lucul si rolul avut in istoria locului si a tarii.
MAUSOLEUL SOVEJA
Din Satul Campuri ne continuam drumul pana ajungem in Soveja, fosta importanta statiune turistica, astazi toate unitatile de cazare fiind parasite si uitate de vreme.
Constructia Mausoleului de la Soveja a inceput in anii 1922-1923 si a fost terminata in 1926-1927 dupa proiectul aprobat de Societatea Internationala “Mormintele Eroilor” sub coordonarea arhitectului George Cristinel. Criptele din interior adapostesc osemintele eroilor romani cazuti in luptele din zona sovejei, aduse din cimitirele de pe Rachitas, Cocosila, Zboina sau din mormintele Razlete identificate de localnici, cateva cripte au fost destinate osemintelor ostasilor germani, austrieci, maghiari cazuti pe aceste locuri. Mausoleul a fost construit din piatra cioplita adusa din vaile raurilor sovejene, prin contributia locuitorilor sovejeni si cu fondurile adunate de Comitetul Femeilor Romane.
In cazul in care nu este prezent ghidul, pentru vizitarea muzeului sunati la 074.808.1525, 073.140.2296
CASCADA PUTNEI
Din Soveja spre Lepsa, respectiv Cascada Putnei, facea legatura un drum care momentan este inchis datorita surparilor, si cum la noi infrastrucutra lasa de dorit, probabil v-a mai ramane inchis ceva vreme. Singura posibilitate este sa ne intoarcem pana in comuna Campuri de jos, unde facem drepta pe directia Vizantea Manastireasca – Vizantea Razaseasca – Livezile – Vidra, apoi spre dreapta pana la Valea Sarii, apoi dreapta spre Tulnici – Lepsa – Cascada Putnei.
Cascada Putna a fost declarata Monument al naturii in anul 1973, cand au fost realizate primele amenajari pentru vizitare. In prezent Cascada Putnei este inclusa in Parcul Natural Putna Vrancea, ca zona de management durabil.
Importanta Cascadei Putnei consta in caracterul peisagistic si hidromorfologic, datorat nu numai cascadei actuale binecunoscuta vizitatorilor ei, si a cascadei parasite, ramasa suspendata pe malul stang deasupra albiei Putnei, la cca. 250m in aval de actuala cascada, ca urmare a proceselor tectonice cand o portiune din patul vechii albii s-a prabusit, vechiul curs a fost deviat pe albia actuala. Ca urmare a antropizarii excesive in timp au fost distruse mare parte din speciile de plante de stancarie, printre care si floarea de colt.
CAZARE OJDULA
In Lepsa sau Gresu sunt nenumarate unitati de cazare, si locuri unde se poate campa, dar daca nu gasiti nimic liber puteti continua drumul spre Targul Secuiesc iar in localitatea Ojdula puteti gasi o pensiune cu conditii foarte bune, pe partea stanga a drumului (in directia noastra de mers) langa un mic pod. Cazarea se face in 3 camere cu 2, 3, 4 paturi, baie, acces bucatarie, televizor etc.
A doua zi ne continuam traseul pe directia Targul Secuiesc – Turia – Baile Balvanyos – Lacul Sfanta Ana.
ZIUA 2
ITINERARIU TRASEU: Ojdula – Tinoasa – Oituz – Tinoasa – Targu Secuiesc – Turia – Baile Balvanyos – Lacul Sfanta Ana – Bixad – Sfantu Gheorghe – Brasov – Ploiesti – Bucuresti LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aprox 350 km – in 6 ore de condus
PASUL OITUZ
Situat la limita judetelor Covasna si Bacau, Pasul Oituz este bine cunoscut pentru luptele din primul si al doilea razboi mondial. Chiar daca in zona nu este nici un mausoleu ridicat in cinstea acestor evenimente, merita facut un mic ocol pentru a parcurge pasul cu masina, configuratia drumului cu multiple curbe, urcusuri si coborasuri nu ne poate decat incanta.
BAILE BALVANYOS
Baile Balvanyos este o staiune balneoclimaterica permanenta, unde se pot trata cu succes afectiuni cardiovasculare, nevroze, afectiuni articulare etc. Datorita originii vulcanice a reliefului, in zona gasim numeroase izvoare minerale si mofete, cu rol curativ. In zona sunt numeroase pensiuni pentru odihna si tratament.
LACUL VULCANIC SFANTA ANA SI TINOVUL MOHOS
Cum coboram din Baile Balvanyos, urmam indicatorul spre dreapta catre Lacul Sfanta Ana. Ajunsi la o poiana cu bariera ni se cere plata unei taxe pentru acces in poiana unde putem campa/parca. Aici este amenajat un camping cu numeroase facilitati pentru turistii care pot sta cu cortul sau rulota. Din poiana putem urma trasee spre Lacul Sfanta Ana sau Tinovul Mohos.
Situat in masivul Ciomatu la o altitudine de 946 m, in apropiere de Tusnad, lacul Sfanta Ana este un lac vulcanic, singurul de acest fel din tara noastra. Lacul are o forma aproape circulara si este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins din masivul vulcanic Puciosu si are o lungime de 620 m, o latime de 460 m, o suprafata de 19,50 ha si o adancime maxima de 7 m. Lacul isi completeaza apele doar din precipitatii, el neavand izvoare. In apa sa nu traiesc vietati datorita lipsei de oxigen.
In cealalta parte a poieni (fata de lacul Sfanta Ana) mai exista un crater acoperit cu o mlastina saraca in substante minerale si nutritive, Tinovul Mohos. Traseul este unul inedit, acesta facandu-se prin padure pe niste pasarele de lemn.
Drumul national nr. 1 ofera o legatura rapida intre Bucuresti si Muntii Bucegi, Brasov sau Tara Barsei, dar de indata ce il parasim ne dam seama ca avem multe obiective turistice interesante de vizitat. Parasind DN1 in dreptul localitatii Campina putem vizita Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu si Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu. Continuandu-ne drumul spre Brebu, Ansamblul Arhitectural realizat de Matei Basarab intre anii 1640-1650 ne putem bucura de momente de liniste intr-un cadrul arhitectural muntenesc. Reintosi pe drumul national, ne indreptam spre Muzeul Cinegetic din Posada.
ITINERARIU TRASEU: Traseul: Campina – Doftana – Brebu – Posada LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: 75 km TIMP PARCURGERE (fara timpi de vizitare): 1 ora 30 min aprox.
OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu, Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Ansamblul arhitectural Brebu, Muzeul Cinegetic Posada
OBIECTIVE TURISTICE IN CAMPINA:
MUZEUL MEMORIAL NICOLAE GRIGORESCU
Camil Ressu spunea despre Grigorescu – “picta cu placere vadita, surazator, comunicativ, cum ii era chemarea. A pictat intr-un stil al epocii lui, in apostrofe miscatoare, monotone ca si in ritmul doinei, gratia spiritului si fanteziei. Opera lui tine un loc nemarginit in admiratia publicului, pentru ca nici un alt artist, de la dansul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.”
Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne, portretist, peisagist, a pictat nenumarate scene istorice, campenesti, de razboi, natura statica. A trait intre anii 1838-1907.
A inceput a picta folosind teme religioase icoane si pictura murala in cateva biserici si manastiri din Romania. Pictura de la manastirea Agapia a ramas pana in zilele noastre.
Drintre tablourile sale pictate cele mai renumite amintim: “Car cu boi”, “Spalatorese in Bretania”, “Taranca franceza in vie”, “Fetita bretona”, “Plaja la ocean”, “Batrana la Brolle”, “Strada la Vitre”, “Interior la Vitre”, “Pescarita la Granville”.
A reusit sa redea in mod direct si spontan adevarata imagine a naturii dar si a scenelor legate de Razboiul de Independenta (1877) la care a participat ca reporter de razboi: “Trecerea Dunarii la Corabia”, “Cap de pod intre Tumu Magurele si Nicopole”, “Caruta de campanie cu trei cai”, “Rosier calare”, “Turc fumand din pipa”; “Vedete la Plevna”, “Ambulanta pe front”.
O descriere mai detaliata despre Muzeul Nicolae Grigorescu gasiti aici.
Adresa: Str. Carol I 166, Telefon: 0244 33.55.98; Program de vizitare: vara: Luni – închis, Marti – Duminica 10-18; iarna: Luni – închis, Marti – Duminica 9-17
MUZEUL BOGDAN PETRICEICU HASDEU
Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit si inchinat Castelul din Campina in memoria fiicei sale defuncte in anul 1888, la optsprezece ani, de tuberculoza. Copil precoce, tanara a scris poezii, proza si teatru in limba franceza, iar opera sa a fost publicata postum, prin grija parintelui, la editura pariziana “Hachette”. De la moartea copilei, savantul B. P. Hasdeu a consacrat un adevarat cult fiicei sale.A ales calea spiritismului ca unic mod de a se consola si de a experimenta comunicarea cu lumea de dincolo.
Planul initial al Castelului era asemanator cu cel al unei catedrale. Treptat, el a fost modificat pana la forma finala : trei turnuri de piatra, crenelate, cel din mijloc fiind domul care adaposteste templul. Existau langa turnul din stanga doua contraforturi intre care circula un lift pentru urcarea merindelor la terasa medie, acolo unde omul de stiinta obisnuia sa petreaca ore in timpul zilelor calduroase.
Pe usa de piatra se observa stema familiei Petriceicu, deviza familiei Hasdeu ” Pro fide et patria ” si cuvintele lui Galileo Galilei ” E pur si muove “. Aceasta se rotea in jurul unui ax si reprezenta intrarea principala in Castel. Este flancata de doua tronuri de piatra pe care sunt sapate cele sapte reincarnari importante ale Juliei, cele douasprezece legi si simbolurile pitagoreice (pentagrama si cele sapte cercuri). Pe fiecare tron se afla cate un sfinx feminin, pazitor al intrarii. Deasupra usii se gaseste Ochiul Lumii, iar pe creneluri se poate citi o data : 2 iulie, data la care B.P. Hasdeu obisnuia sa le aniverseze simbolic pe cele doua Iulii ale sale : sotia si fiica. Usile laterale sunt prevazute cu grilaje simbolizand Soarele, de aceea ele erau pictate in galben si albastru spre verde.
Copertinele aveau vitralii colorate in aceleasi nuante, iar deasupra lor se aflau doua simboluri: Crucea in pozitie verticala, iar dedesuptul ei Semiluna in pozitie orizontala. Ferestrele Castelului au, deasemenea, grilaje si vitralii taiate de o cruce, iar la interior de o parte si de alta sunt oglinzi paralele. Rolul oglinzilor paralele este unul simbolic : cu ajutorul lor, tot ce patrunde pe acolo este recreat la infinit.
Sursa informataiilor de mai sus si o descriere mai detaliata despre Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu gasiti aici.
Adresa: Str. Carol I 199, Telefon: 0244 33.55.99; 0244 33.55.98, Orar: 9:00 – 17:00; Luni-inchis
ANSAMBLUL ARHITECTURAL DE LA BREBU
Acesta se constituie ca unul dintre cele mai importante monumente realizate de Matei Basarab intre anii 1640-1650 fiind totodata o reprezentativa realizare a arhitecturii muntenesti din secolul al XVII-lea.
Azi, din cladirile manastirii Brebu, se mai pastreaza: biserica, casa domneasca si turnul de la intrare cu zidurile de incinta.
Biserica (30×10 m) asemanatoare cu cea de la Dealu are un plan triconic (trilobat), cu o turla pe naos si alte doua, mai mici, pe pronaos. Zidurile bisericii, din caramida, au o grosime la temelie de 2 m. Altarul este boltit cu o semicalota care pastreaza si azi pictura lui Seva Hentia.
La exterior, biserica are un parament de caramida aparenta, cu decoratia alcatuita din doua registre: dreptunghiulare in partea inferioara si cu arc in plin centru in partea superioara.
Usa si ferestrele, din piatra, sunt realizate de mesterul Lupu, reprezentand reminescente ale goticului moldovenesc tarziu. Numele mesterului se pastreaza pe stalpul portalului de la intrare.
Casa domneasca de mari dimensiuni (11,80×30,20 m) are o forma dreptunghiulara, fiind una din cele mai importante cladiri laice din Tara Romaneasca care s-au cladit pana astazi. Constructia, alcatuita din noua camere si o sufragerie, se ridica pe doua pivnite la care accesul se face printru-un garlici boltit, peste care a fost ridicat un foisor. Pivnitele sunt prevazute cu bolti sustinute de arce dublouri.
Turnul de la intrare, monumental, are parter si trei eraje, dominand imprejurimile prin inaltimea sa (27 m) si este prevazut cu metereze de tragere.
Zidul de incinta, inalt de 5-6 m, este construit din caramida si piatra de rau, fiind foarte bine conservat pe tot perimetrul sau. Intrarea, plasata pe partea sudica a incintei, se face pe sub turnul clopotnita.
In incaperile casei domnesti, Muzeul de Istorie si Arheologie al judetului Prahova a organizat o interesanta expozitie de istorie si arta medievala, in care, un patrimoniu bogat si divers ilustreaza aspecte ale vietii economice, sociale si culturale din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea.
Adresa: Manastirea Brebu (in incinta), localitatea Brebu, Telefon: 0244 35.77.31
MUZEUL CINEGETIC POSADA
Muzeul Cinegetic din Posada detine o colectie numeroasa de trofee de vanatoare, dar si exemplare imapiate de mamifere si pasari specifice teritoriului Romaniei. Printre speciile prezentate in colectia permanenta putem vedea mamifere ca: bourul, zimbru, capra, cerbul, cerbul lopatar, capriorul si muflonul, mistretul, rasul, lupul si ursul brun. Pasari ca bufnita, corbul, dropia, cocosul de munte, fazanul si pasari din Deltei Dunarii sunt si ele prezente.
Muzeul avand un specific vanatoresc, ne ofera si o galerie in care putem vedea arme vechi de vanatoare, printre care si a domnitorului Al. I. Cuza, dar si tablouri infatisand scene si caini de vanatoare.
ATENTIE! Acest site nu reprezinta un ghid turistic autorizat. Informatiile prezentate sunt culese din teren sau din literatura de specialitate (carti, harti, ghiduri turistice, brosuri etc.), acestea putand suferi oricand modificari fara o prealabila notificare. Va recomandam folosirea unor harti rutiere si turistice autorizate, noi, care va pot oferi informatii corecte. Administratorii acestui site nu detin autorizatie de ghid, si nu pot fi trasi la raspundere pentru orice diferenta intre informatiile prezentate pe site si realitate. Orice activitati desfasurate in natura - mountain bike, alpinism, ski, snowboard, drumetie, rafting etc, sunt activitati cu potential de risc ridicat (inclusiv deces), fiecare persoana este pe cont propriu si este raspunzator de deciziile luate.
 Cetatea Hunedoara - Cetatea Huniarzilor - Castelul Corvinestilor hunedoara.jpg)
 Cetatea Hunedoara - Cetatea Huniarzilor - Castelul Corvinestilor hunedoara.jpg)
