CUM AJUNGEM IN SIBIU

Aeroportul Sibiu
Aeroportul international Sibiu ofera curse zilnice catre Germania, Austria, Spania, Marea Britanie si Italia, unele dintre acestea avand escala la Timisoara. Aeroportul are curse directe catre: Munchen (Tarom, Lufthansa), Viena (Austrian Airlines), Bucuresti, Targu Mures (Tarom), Timisoara (Carpatair), Bucuresti, Koln, Madrid, Stuttgart, Londra (Blue Air).

Gara feroviara Sibiu
Municipiul Sibiu este unul dintre cele mai importante noduri de cale ferata din Transilvania. Pe raza Sibiului exista patru gari: Gara Mare, Gara Mica, Sibiu Triaj, Turnisor.
De la gara spre Piata Unirii (acces facil catre Centrul Istoric al Sibiului) putem folosi transportul in comul pe Traseul 5, Traseul 13, Traseul 17. Pentru mai multe informatii despre trasnportul in comun al Sibiului va rugam sa consultati acest link
Cu automobilul spre Sibiu
Sibiul este străbătut de Coridorul 4 European, drumul european E68/E81 (drumul național DN1), accesul realizandu-se usor din directiile Pitesti, Brasov, Medias, Sebes etc.

CELE TREI PIETE ALE ORASULUI ISTORIC SIBIU CU CELE MAI IMPORTANTE MONUMENTE MEDIEVALE:

1. Biserica Sf. Maria – biserica parohiala evanghelica	12. Muzeul Astra
2. Liceul Brukenthal	13. Biserica Reformata
3. Turnul Preotilor	14. Primaria Veche
4. Biserica Romano-Catolica	15. Pasajul Scarilor
5. Turnul Sfatului	16. Centru de interes cultural
6. Casa Weidner – Reussner – Czekelius	17. Casa Artelor
7. Casa Lutsch	18. Piata Aurarilor
8. Episcopia Evanghelica	19. Casa Michael Brukenthal
9. Casa Haller	20. Casa cu pinion in trepte
10. Casa Hecht	21. Liceul Gheorghe Lazar
11. Casa Albastra	22. Hotelul Imparatul Romanilor

PIATA MARE

Palatul Brukenthal in prezent Muzeul Brukenthal de Arta Europeana

Adresa: Piata Mare nr. 4-5; Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18
Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18; Casa de bilete se inchide la ora 17.15. Site oficial: Muzeul Brukenthal de Arta Europeana

Samuel von Brukenthal, guvernatorul al Marelui Principat al Transilvaniei intre anii 1777 si 1787, construieste intre 1778 – 1788 palatul in stilul Barocului Tarziu, dupa modelul palatelor vieneze. Palatul a servit ca resedinta oficiala dar si ca sediu a colectiilor sale de arta.
Din expozitia de baza amintim: Trairea neo-gotica vs. modelul iluminist, Copii in ghips dupa sculpturi celebre, Sculptura transilvaneana, Cabinetul de Cartografie, Cabinetul de Stampe, Saloanele de receptie, Arta Medievala, Scoala Germana si Austriaca, Covoare anatoliene, Capodoperele, Pictura Flamanda si Olandeza, Pictura Italiana

Turnul Sfatului Pozitionat intre Piata Mare si Piata Mica, a fost poarta de intrare a celei de a doua centuri de fortificatii a orasului de la sfarsitul secolului al XIII-lea. Naruindu-se partial in 1586, a fost recladit in 1588. In 1826 i s-a adaugat inca un etaj, primind infatisarea de astazi. Restaurat complet in 1961-1962.

Pentru o perioada in cladirea apropiata (Piata Mica 31) a activat Primaria Sibiului, aceasta fiind atestata documentar prima data in 1324, de aici si numele de de “Turn al sfatului”. Turnul a avut rol de turn de poarta, depozit de grane, ca foisor de foc, ca inchisoare, muzeu botanic.

 

PIATA MICA SI PIATA HUET

Casa Artelor: Ateliere mestesugaresti, Muzeul de Etnografie saseasca Emil Sigerus, Galerii de arta populara Sibiu
Adresa: Piata Mica nr.21; Orar de vizitare: Marti-Duminica: 9 – 17;
Fiind mentionata inca din 1370, cladirea fiind considerata cea mai veche “casa de breasla” din Transilvania, astazi adaposteste sediul Muzeului de Etnografie Sasească “Emil Sigerius”. Cunoscuta si sub numele de “Hala Macelarilor”, a avut de-a lungul timpului rol de punct al intalnirilor de breasla a macelarilor, spatiu comercial pentru transarea si desfacerea carnii, depozit pentru cereale, parterul pentru protejarea oamenilor si a marfurilor, pe timp de ploaie, chiar sala de spectacole pentru actorii unei trupe de teatru conduse de actrita Gertraud Bodenburger. Cladirea a fost restaurata intre 1962 – 1967. Pe fatada de Sud se poate observa stema orasului datata 1789.

Muzeul de Istorie a Farmaciei
Casa si fosta farmacie “La Ursul Negru”
Orar de vara (1 aprilie – 31 octombrie): Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18 (Nota: Muzeul este inchis in prima zi de Marti a fiecarei luni). Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18. Casa se inchide la 17.30. Adresa: Piata Mica Nr. 26; Telefon: +40 269 218191; Site oficial: Muzeul Farmaciei Sibiu

In aceasta cladire a functionat prima farmacie de pe teritoriul tarii noastre, atestarea documentara datand din 1494. Tot aici a functionat si farmacia La Ursul Negru, una din cele mai vechi din Sibiu. De la deschiderea sa in 1972 Muzeul Farmaciei este o raritate in plan european. Colectia muzeului prezinta evolutia tehnicii farmaceutice de-a lungul a peste 300 de ani prin cele peste 6600 de piese.

Podul Mincinosilor

Podul Minciunilor, întâiul pod din fontă aflat în serviciu pe teritoriul de azi al României, a fost turnat în Laubach, în landul Hessa și montat la Sibiu în anul 1859, înlocuind un pod de lemn. Podul face legătura între Piața Mică și Piața Huet, trecând peste strada Ocnei, care unește orașul de jos cu orașul de sus.

A fost numit „podul minciunilor” sau „podul mincinoșilor” din cauza legendei care spune că podul se va prăbuși dacă cineva va sta pe el și va spune o minciună. În tradiția orală locală circulă diferite legende despre acest pod, legate de minciunile îndrăgostiților ori cele ale precupețelor ce vindeau în zonă.

Adevărul pare a fi altul. Deoarece podul nu avea piloni pe care să se sprijine, a fost denumit în germană Liegenbrücke, ceea ce însemna, în traducere pod culcat. Denumirea fiind aproape omofonă cu Lügenbrücke[2] (podul minciunilor), a dus la nașterea legendelor și anecdotelor

PIATA AURARILOR

Piata Aurarilor La capatul de jos al scarilor care leaga Orasul de Jos de Orasul de Sus, Piata Aurarilor pastreaza numeroase case din perioada goticului tarziu inglobate insa in constructii mai recente. In aceasta zona se gasesc frecvent elemente din fortificatiile din secolele al XVIII-lea si al XIV-lea ale incintelor a doua si a treia dintre Orasul de Jos si de Sus. Atat acoperisurile cat si steagurile de vant dau un caracter medieval si intim acestui spatiu urban. In curtea casei de la nr. 5 se remarca un turn de aparare care in secolul al XVIII-lea a fost transformat in casa de locuit. In aceasta zona se pastreaza portiuni dintr-un zid de incinta inclus in casele de locuit.

STRADA CETATII

Bastionul Haller
Fortificatie tarzie – construit intre anii 1558 – 1588 pentru intarirea coltului estic a celei de a treia centuri de fortificatie a orasului.

Muzeul de Istorie Naturala – sediul central
Cladire a fost construita intre anii 1894 – 1895, inaugurarea realizandu-se in ziua de 12 mai al aceluiasi an.
Aceasta este construita in stilul Renasterii italiene tarzii, prezentand pe 3 nivele (demisol, parter şi etaj) diorame cu efecte sonore si luminoase. Expozitia de baza fiind impartita in: Evolutia lumii vii, Ecosisteme, Sectorul paleontologic si Sectorul mineralogic.
Adresa: Str. Cetăţii, Nr. 1, Sibiu 550169; Telefon: (+40) 0369 101782; Site oficial: Muzeul de Istorie Naturala Sibiu. Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18 (Nota: Muzeul este inchis in prima zi de Marti a fiecarei luni). Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18. Casa se inchide la 17.30.

Filarmonica de Stat Sibiu – Sala Thalia
Sala Thalia se afla pe locul unui rondel de artilerie al fortificatiilor Sibiului, construit in prima jumatate a secolului al XVI-lea. In interiorul acestui rondel, Martin Hochmeister cel batran a amenajat in anul 1788 un teatru cu parter, doua nivele de loje si galerie.
Acest teatru a ars in 1826 si a fost reconstruit in anul urmator, pastrandu-se vechea dispozitie generala. Un incendiu din anul 1948 l-a distrus a doua oara. In urma unei reparatii improvizate, cladirea a fost folosita, timp de decenii, ca o casa culturala a unei uzine sibiene.
In conformitate cu necesitatile orasului si ale zonei, constructia a fost refacuta ca sala de concerte in anii 1994 – 2006 de catre Consiliul Judetean Sibiu. Cu aceasta ocazie, la scena si la nivelul inferior au fost pastrate parti din vechiul rondel. Cu exceptia tavanului, sala a fost refacuta conform situatiei antebelice.

PARCUL ASTRA

Acest edificiu de cultura ridicat de Astra a adapostit, incepand din 1905, prima biblioteca nationala publica, muzeul istoric – etnografic si prima sala de teatru roman din Transilvania.

Biblioteca Astra
Curand dupa infiintarea asociatiei Astra – Asociatia Transilvana pentru Literatura Romaniei si Cultura Poporului Roman – in 1861 a fost organizata, din initiativa lui George Baritiu si Timotei Cipariu, biblioteca proprie a asociatiei, care a fost pana in 1918 biblioteca nationala romaneasca a Transilvaniei. Asociatia “Astra” avea ca scop promovarea culturii romanesti in Sibiu si in Transilvania. Printre initiatorii ei se numara Gheorghe Baritiu, Timotei Cipariu, Andrei Saguna, Axente Sever si Ion Puscariu. Asociatia a avut o activitate Bogata prin promovarea literaturii romane, adunarea multor obiecte muzeale si editarea unor publicatii. In 1905 se construieste in Sibiu palatul Asociatiei.

STRADA MITROPOLIEI

Muzeul de Istorie – Casa Altemberger
Adresa: Strada Mitropoliei nr. 2; Telefon: 0269 218 143, 0369 101 781; Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18; Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18; Casa se inchide la 17.30. Se ofera reduceri pentru elevi, studenti, posesori de card Euro 26, pensionari, adulti cu handicap mediu si usor. Site oficial: Muzeul de Istorie Sibiu Zile cu acces liber: 2 Mai (Deschiderea publica a Muzeului de Istorie Naturala), 18 Mai (Ziua Muzeelor), 1 Iunie (Ziua Copilului), 1 Decembrie (Ziua Nationala a Romaniei).

Expozitia de baza este formata din: Lapidariul Antic, Lapidariul Medieval, Arme si Armuri, Miscarea Nationala a Romanilor din Transilvania, Evolutia Comunitatilor Umane in Sudul Transilvaniei, Sticla in Transilvania, Bresle Sibiene, Magistratul Sibiului, Monede si Medalii, Tezaur

Primaria Veche
Ansamblul arhitectural conturat in mare parte in perioada 1475 – 1490, cand aceasta casa a fost in proprietatea lui Thomas Altemberger, primar ar orasului timp de 20 ani. Personalitate marcanta in viata orasului, Altemberger facuse studii la Viena.

La Sibiu, a dobandit o avere care i-a permis sa construiasca o casa de locuit deosebit de impunatoare. Avandu-l ca mester pe Andreas Lapicida, el si-a construit o locuinta cu toate atributele unei locuinte nobiliare: turn-locuinta, blazoanele sale si a sotiei, o loggie in stilul goticului tarziu influentat de arhitectura Renasterii italiene. In ansamblu au fost incluse si cladiri mai vechi, printre altele o casa cu pinion in trepte datand din jurul 1300. In 1545 casa casa este cumparata de oras si transformata in primarie, aceasta functiune pastrand-o pana in 1948 timp de patru secole. Astazi cladirea adoposteste Muzeul de Istorie.

Biserica Parohiala Evanghelica Sf. Maria
Inceputa in jurul anului 1320, in stil gotic matur, biserica a fost construita in trei etape si a fost terminata in 1520. Planul initial a fost cel al unei bazilici cu transept si cor poligonal. In 1452 este adaugata biserica de Vest, asa numita Ferula. Din policromia interioara gotica s-a pastrat doar o pictura murala reprezentand o “Rastignire”, pictor Johannes din Rosenau.
Deschisa zilnic: 9 – 17, Duminica 11 – 17.

Liceul Brukenthal o constructie din perioada Barocului, datata 1782. Prima scoala atestata pe acest loc: 1380. In partea de sud a liceului au existat pana in 1898 capela Sf. Jakob si turnul Preotilor.

Catedrala Ortodoxa Mitropolitana Sfanta Treime
Sibiul este sediul Mitropoliei Ardealului (reintemeiata de episcopul Andrei Saguna in 1864), unul din centrele religioase importante ale Bisericii Ortodoxe din Romania. Catedrala, in forma in care o vedem astazi – ctitorie a Mitropolitului Ioan Metianu – este construita dupa proiectul arhitectilor Virgil Nagy si Iosif Kamner din Budapesta, intre 1902 – 1906. Interiorul este decorat cu pictura murala semnata in parte de pictorul Octavian Smighelschi, ajutat de Arthur Coulin. Alte picturi sunt realizate dupa 1957 de Ioan Kober si Anastase Demian. Mozaicurile au fost executate la Munchen. Pe partea opusa a strazii se afla Institutul Teologic Ortodox – construit in locul palatului Toldalagi – si sediul Mitropoliei Ardealului care este o constructie de la inceputul secolului al XIX-lea.

In aceasta casa a poposit in toiul evenimentelor din 1848, in drumul sau spre Muntii Apuseni, Avram Iancu (1824-1872), membru al Comitetului natiunii romane.

BULEVARDUL NICOLAE BALCESCU

Aici a poposit la 5 martie 1866 primul domnitor al Romaniei Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873) in drumul sau spre exil dupa detronarea sa de catre reactiunea burghezo – mosiereasca.

BILETUL UNIC DE VIZITARE:

In baza biletului unic se pot vizita:
Palatul Brukenthal – Piata Mare nr. 4-6
Muzeul de istorie Casa Altemberger – Strada Mitropoliei nr. 6
Muzeul de Istorie Naturala – Strada Cetatii nr. 1
Muzeul de Vanatoare August von Spiess – Strada Scoala de Inot nr. 4
Muzeul de Istorie a Farmaciei – Piata Mica nr. 26
Galeria de Arta Contemporana – Strada Tribunei nr. 6
Sala Fresca – Piata Mica nr. 22

(Articol in curs de continua actualizare)

Traseu: Zarnesti – Cabana Plaiul Foii – Poiana Tamaselului – Cabana Garofita Pietrei Craiului – Umerii Pietrei Craiului – Cerdacul si Pestera Stanciului – Marele Grohotis – Padina Lancii – Saua Tamaselului – Poiana Tamaselului – Cabana Plaiul Foii – Zarnesti

ZIUA 1:

• Cabana Plaiul Foii – Saua Tamasleului – Poiana Tamaselului; Marcaj: Triunghi albastru; Durata: 3 h
• Poiana Tamaselului – Cabana Garofita Pietrei Craiului; Marcaj: Punct Galben; Durata: 1 h

ZIUA 2:

• Cabana Garofita Pietrei Craiului – Umerii Pietrei Craiului; Marcaj: Cruce Galbena; Durata: 2 h
• Umerii Pietrei Craiului – Cerdacul si Pestera Stanciului (spre dreapta); Marcaj: Triunghi Albastru; Durata: 15 min
• Cerdacul si Pestera Stanciului – Marele Grohotis; Marcaj: Triunghi Albastru; Durata: 1 h
• Marele Grohotis – Padina Lancii – Saua Tamaselului – Poiana Tamaselului; Marcaj: Triunghi Albastru; Durata: 1 ½ h
• Poiana Tamaselului – Cabana Plaiul Foii; Marcaj: Triunghi Albastru; Durata: 2 h
• Varianta: Varful Tamaselului – Refugiul Spirla – Cabana Plaiul Foii; Marcaj: Banda Rosie; Durata:2 ½ – 3 h

Putin despre traseu: Traseul este unul foarte frumos dar in acelasi timp si foarte lung si obositor. Marcajele de multe ori nu ofera durata in ore foarte precis, de aceea trebuie sa fiti pe traseu devreme pentru a nu fi prinsi de noapte pe traseu. In zona Marelui Grohotis trebuie sa fim foarte atenti sa nu alunecam, toata zona fiind foarte instabila. Ca in orice traseu in Piatra Craiului trebuie sa fim constienti ca in zona inalta nu vom gasi apa, deci trebuie sa avem o rezerva destula la noi. In rest, vreme buna si oboseala putina.

Traseul parcurs de noi porneste de la Cabana Plaiul Foii, urmand spre dreapta (cum stam cu spatele la cabana) soseaua pietruita si prafuita, cu corturi, stane de oi, resturi de copaci taiati de o parte si cealalata a drumului, pana ajungem la o bariera metalica. Tot spre dreapta incepem un urcus usor pe traseul marcat cu Triunghi albastru. Trecem de o poienita, apoi urcam sustinut prin padure pe un drum forestier folosit de tractoarele care aduc din padure copacii taiati (Plaiul Mare). Dupa acest urcus prin padure ajungem in Curmatura Foii (1355m), o zona putin mai aerisita unde sunt multi copaci cazuti (si toamna multe mure delicioase), loc in care orientarea devine putin mai dificila datorita lipsei unui marcaj vizibil (poate cu putin noroc zona a fost curatata intre timp).

Dupa ce iesim in culme pornim sper stanga pe marcaj Triunghi Albastru (concomitent Triunghi Rosu), pana ajungem in Poiana Tamaselului (aprox. 1436 m). De aici ne incepem coborarea pe marcaj Punct Galben, trecem de stana, ne mentinem cat mai pe partea stanga, si ne continuam coborarea prin padure. Odata ajunsi in Valea Seaca a Tamaselului, coboram (in dreapta) pana ajungem la Cabana Garofita Pietrei Craiului.

Ziua doi incepe cu urcusul sustinut prin padure pe marcaj Triunghi Galben pe Piscul Padina Lancii pana iesim la baza stancilor. Mergem aprozimatim 15 minute spre dreapta pentru a ajunge la Pestera si Cerdacul Stanciului, loc foarte bun de pauza dupa urcusul obositor. De aici o luam inapoi in directia de unde am venit pe marcaj Triunghi Albastru, poteca fiind pe alocuri mai lata sau mai ingusta, dar totusi suntem in siguranta.

Ajungem la Marele Grohotis unde cu putin noroc putem vedea cateva capre negre, trecem cu grija de zona oarecum instabila si ne continuam drumul, trecem de Padina Lancii, si ajungem la o zona cu grohotis unde un indicator. Inainte traseul continua pe la baza stancilor pana la Refugiul Spirla, si de acolo putem cobori pana la Cabana Plaiul Foii. Noi am ales sa coboram pana la liziera padurii unde gasim marcajul Triunghi Albastru. Mergand prin padure pe Saua Tamaselului, trecem de Vf. Tamaselului, si nu putem sa nu remarcam scala defrisarilor din zona. In scurt timp ajungem in Poiana Tamaselului si de acolo inapoi pe traseul din prima zi. Pe harta mai exista un traseu care pare mai scurt marcat cu Banda Rosie, care merge prin padure pe Curmatura Otelei dar noi nu am gasit acest marcaj, cel mai probabil copacul marcat a fost taiat si el.

UMERII PIETREI CRAIULUI

CERDACUL STANCIULUI

PESTERA STANCIULUI

PADINA LANCII

MARELE GROHOTIS

Odata ajunsi in zona Marelui Grohotis ne bucuram de o panorama impresionanta: cum privim mai sus, in stanga, vedem Peretele Central sau Peretele Marelui Grohotis care formeaza un amfiteatru, de sub care pornesc grohotisurile. Catre dreapta (la sud), Peretele Marelui Grohotis este delimitat de Muchia Rosie. Emilian Cristea, in cartea sa Monografia Pietrei Craiului, povestea de roca este de culoare rosiatica si existenta unei grote suspendate la mare inaltime – “Moara Dracului“, din care curge, macinat de capriciile naturii, un grohotis marunt si rosu.

Grohotisurile din Piatra Craiului au o mare importanta pentru conservarea bidiversitatii fiind incluse ca tip de habitat in Anexa 1 a Directivei Habitate a Consiliului Europei – Tipuri naturale de habitate de interes comunitar, a caror conservare necesita desemnarea ariilor de protectie speciala, in categoria 8129 Calcareous and calcshist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietae rotundifolii).

Grohotisurile constituie una dintre cele mai caracteristice componenete ale Pietrei Craiului. Se considera ca aici exista cele mai mari grohotisuri calcaroase ca intindere din Carpatii Romanesti.

Marea cantitate de grohotisuri din cadrul masivului si de la periferia lui este o dovada ca dezagragarea se impune drept una dintre principalele actiuni modelatoare in acest munte.

In masivul Piatra Craiului exista atat grohotisuri mobile, cat si fixate, cu predominarea acelora din prima categorie. Formele morfologice principale generate de grohotisuri sunt cunoscute sub numele de torenti de pietre (rauri de pietre). Torentii de pietre se remarca foarte clar in peisajul de ansamblu al masivului, denumirea sugerand principala lor trasatura – grohotisuri mobile care se deplaseaza in cadrul vailor cu panta mare.

Dintre primele specii de plante care se instaleaza intre bolovanii acestui grohotis ca exemplare izolate sau in mici palcuri sunt Macul galben (Papaver alpinum ssp. corona-sancti stefani), linarita (Linaria alpina), Rumex scutatus etc.

Pe masura formarii unui strat de sol superficial, grohotisul se fixeaza prin instalarea speciilor de pajiste, a tufarisurilor de jneapan sau a padurii de molid.

Starea de conservare este buna. Singura amenintare in prezent vine din partea turistilor care circula pe trasee nemarcate, favorizand deplasarea grohotisurilor si distrugerea vegetatiei destul de fragila in aceste zone.

CABANA GAROFITA PIETREI CRAIULUI

Cabana Garofita Pietrei Craiului – asezata pe Valea Dragoslavenilor, 1085 m altitudine, 40 locuri, acces din Podul Dambovitei (km 79 pe DN 73, la 29 km de Campulung si 53 km de Brasov) pe soseaua spre Lacul Pecineagu 12,3 km si pe drum forestier de pe Valea Dragoslavenilor 3,8 km.
Cabana ofera acces la bucatarie si aragaz dar nu vinde mancare, sucuri sau bauturi alcoolice. In cabana nu se fumeaza, nu se intra incaltat, nu se intra cu animale.

Preturi aproximative (toamna 2010):

• 15 lei / noapte / persoana in camere cu priciuri sau in pod
• 80 lei / noapte / camera (4 locuri) in foisor
• 5 lei / noapte / cort in curtea cabanei

Aceasta este o calatorie intr-o zona a tarii parca uitata, la fel ca si cei care au luptat pentru libertatea sa. O zona in care probabil, oricand vei merge nu te vei enerva de aglomeratie sau cozi interminabile la muzee, ci din contra, te vei bucura de liniste si de peisajele pitoresti ale Vrancei. Traseul parcurge zonele unde trupele romanesti au luptat in primul razboi mondial, Marasesti, Marasti, Soveja, Oituz, si se continua spre Transilvania, unde vom vizita singurul lac vulcanic din tara, Lacul Sfanta Ana.

ITINERARIU TRASEU: Bucuresti – Focsani – Mausoleul Marasesti – Mausoleul Marasti – Casa lui Mos Ion Roata din Campuri – Mausoleul Soveja – Cascada Putnei – Lepsa – Ojdula – Targul Secuiesc – Pasul Oituz – Baile Balvanyos – Lacul Sfanta Ana – Sfantul Gheorghe – Brasov – Ploiesti – Bucuresti
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: 840 km
TIMP PARCURGERE aproximativ 12 ore de condus

OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Mausoleul Marasesti, Mausoleul Marasti, Casa lui Mos Ion Roata din comuna Campuri, Mausoleul Soveja, Cascada Putnei, Pasul Oituz, Baile Balvanyos, Lacul Sfanta Ana

ZIUA 1

ITINERARIU TRASEU: Bucuresti – Urziceni – Buzau – Focsani – Marasesti – Racoroasa – Marasti – Campuri – Soveja – Campuri – Campuri de jos – Vizantea Manastireasca – Vizantea Razaseasca – Livezile – Vidra – Tulnici – Lepsa – Cascada Putnei – Ojdula
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aprox 390 km – in 7 ore 15 min de condus

MAUSOLEUL MARASESTI

Mergand pe directia Focsani-Adjud,  inainte de a ajunge la podul de dinainte de orasul Marasesti, pe partea dreapta a sensului de mers se afla Mausoleul de la Marasesti.

Mausoleul Marasesti s-a ridicat in memoria eroilor cazuti in marea batalie de la Marasesti din august 1917 in razboiul de reintregire a neamului (1916-1919). Oprirea ofensivei germane s-a soldat cu mari pierderi pentru Armata 1 romana, care a duferit pierderi de 27410 oameni, din care 610 ofiteri. Din totalul pierderilor 5125 au murit pe campul de lupta, 12467 au fost raniti si 9818 disparuti. Aliatul Romaniei din cel de-al doilea razboi mondial, Rusia, care a participat si ea la aceasta lupta a suferit pierderi de 25.650 oameni.

Mausoleul de la Marasesti a fost construit la initiativa Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane (1919), Mausoleul Marasesti este opera arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu, a sculptorilor Ion Jalea si Corneliu Meorea, a pictorului Eduard Saulescu. Piatra fundamentala s-a asezat la 19 august 1923. Monumentul a fost realizat in doua etape: 1923-1924 si 1936-1938, si a fost inaugurat la 18 septembrie 1938.

In prezent in mausoleu sunt depuse osemintele Generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I Romane pe timpul luptelor de la Marasesti, dar  adaposteste si 5073 de soldati si ofiteri in 154 de cripte individuale si 9 cripte comune de pe 18 culoare.

MAUSOLEUL MARASTI

Pentru a ajunge la Mausoleul de la Marasesti ne intoarcem spre Focsani, dar odata ajunsi la sensul giratoriu unde se afla si statuia “Pe aici nu se trece”, facem dreapta spre directia Panciu. Ne continuam traseul pana in comuna Racoasa, unde spre sfarsitul comunei facem dreapta spre satul Marasti. Atentie: nu este nici un indicator care sa indice drumul spre Mausoleul de la Marasti, deci la nevoie este indicat sa intrebati localnicii. Dupa ce urcam un mic deal cu o serie de serpentine, ajungem la o poarta care poarta inscrisul “Campul istoric de la Marasti”. La momentul vizitei noastre mausoleul era in renovare, el aflandu-se intr-un mare stadiu de degradare.

Mausoleul de la Marasti a fost construit chiar in zona de rupere a frontului inamic. Pe cele 15 table de marmura alba sunt trecute numele soldatilor decedati in lupta care faceau parte din Regimentele: 17 infanterie, 30 Dorobanti, 11 Infanterie, 18 Infanterie, 2 Vanatori, Regimentul de Calarasi, alaturi de numele sublocotenetior I. Stanescu, C. Breazu, sergent C. Florea, dar si multi eroi necunoscuti. Aici este inmormantat si marele general Alexandru Averescu, alaturi de Arthur Vaitoianu, Alexandru Margineanu si Nicolae Arghirescu.

“Ostasi, a sosit momentul mult asteptat de toata suflarea romaneasca… Sa reluam lupta pentru a rasturna zagazul uricios dincolo de care se aud gemetele parintilor, fratilor, copiilor nostri, sub apasarea vrajmasului hraparet… In trecutul nostru nu odata tarisoara noastra a fost potopita de dusmani, intotdeauna insa stramosii nostri au stiut sa-i alunge si sa pastreze pana azi mosia neatarnata. Aceiasi datorie o avem si noi fata cu urmasii nostri…” Comandantul Armatei a II-a, General A. Averescu 8/21 iulie 1917

“In timpul ofensivei de la Marasti (9-14 iulie 1917) ostasii Armatei a II-a Romane cu pretul unor mari jertfe (1469 morti si 3052 raniti) au eliberat 30 de localitati si un teritoriu de aprozimativ 500kmp, realizand totodata ruperea frontului dusman pe o lungime de 35 km. Pierderile provocate inamicului au fost: 2793 prizonieri, numerosi morti si raniti (comunicatele germane nu dau cifra exacta), 30 piese de artilerie, 27 mitraliere, 2500 de pusti, 3 sectii telegrafice, 4 proiectoare, 84 chesoane pentru munitie, o mare cantitate de munitii si materiale de razboi.”

CASA MEMORIALA MOS ION ROATA (n.1806 – m.20 febr.1882) – COMUNA CAMPURI

Plecand de la Mausoleul Marasti, ajungem iarasi in comuna Racoroasa, dar continuam drumul spre dreapta pe directia satului Campuri, unde pe partea stanga a drumului gasim Casa Memoriala Mos Ion Roata.

Personalitate intrata in legenda, Ion Roata ramane una dintre figurile luminoase ale anilor luptei pentru infaptuirea Unirii Principatelor Romane de la 1859. Gospodar de frunte al comunei, spirit drept si cinstit, daruit cu o minte ascutita, cu o mare usurinta de a exprima in cuvinte gandurile si judecatile sale, bun cunoscator al vietii si dorintelor taranimii, Ion Roata a fost ales, in 1857 ca deputat in Adunarea As-hoc a Moldovei.
La Iasi, participa la aproape toate sedintele Adunarii. Personalitatea sa puternica, dreapta si adanca sa judecata, hotarata si nesovaitoare sa atitudine, vorba de duh se remarca si-l fac purtator de cuvant al taranimii in dezbaterile Divanului.
Castiga admiratia si prietenia marilor oameni politici ai timpului de la Iasi: Mihail Kogalniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, Anastasie Panu.
Ion Roata este acela care, in cunoscuta jalba, pledeaza pentru apararea intereselor taranimii, care, in numele aceleasi paturi sociale, voteaza pentru Unirea Principatelor Romane. Dupa incheierea lucrarilor Adunatii Ad-hoc a Moldovei, continua sa propage ideile unioniste, este arestat la Iasi si trimis sub escorta la Focsani. De aici este eliberat si trimis la Campuri sub chezasia consatenilor sai.

La 5 februarie 1859, vine la Focsani, unde are loc cunoscuta intalnire cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Dupa Unire, se implica in viata comunei, este ales in judetul satesc, militeaza pentru infiintarea scolii din localitate, semneaza, ca presedinte cu parafa “Ion Roata”, alegerea primarului din comuna. Cu prilejul aplicarii Legii agrare, este ales de taranii din Campuri, apoi de locuitorii din Plasa Zabrauti, sa faca improprietarirea satenilor. Cu dreapta lui judecata, cu buna lui nunoastere a oamenilor si locurilor, se achita cu cinste de aceasta indatorire. Isi duce apoi, pana la sfarsitul vietii, viata simpla si grea de taran si de cap al unei familii numeroase.
In 1878, prietenul sau Mihail Kogalniceanu, ii expediaza la Focsani, spre a i se inmana, brevetul si decoratia “Steaua Romaniei”.
Uitat de lume dar iubit si respectat de familie si consateni, moare in februarie 1882, urmat pe ultimul drum doar de o mana de oameni.
Abia in ianuarie 1909, cu prilejul sarbatoririi a 50 de ani de la Unirea Principatelor, este comemorat cu mare cinste, i se aseaza crucea de piatra de pe mormant, se aseaza placa comemorativa si intreaga suflare a Campurilor si a comunelor din jur ii omagiaza lucul si rolul avut in istoria locului si a tarii.

MAUSOLEUL SOVEJA

Din Satul Campuri ne continuam drumul pana ajungem in Soveja, fosta importanta statiune turistica, astazi toate unitatile de cazare fiind  parasite si uitate de vreme.

Constructia Mausoleului de la Soveja a inceput in anii 1922-1923 si a fost terminata in 1926-1927 dupa proiectul aprobat de Societatea Internationala “Mormintele Eroilor” sub coordonarea arhitectului George Cristinel. Criptele din interior adapostesc osemintele eroilor romani cazuti in luptele din zona sovejei, aduse din cimitirele de pe Rachitas, Cocosila, Zboina sau din mormintele Razlete identificate de localnici, cateva cripte au fost destinate osemintelor ostasilor germani, austrieci, maghiari cazuti pe aceste locuri. Mausoleul a fost construit din piatra cioplita adusa din vaile raurilor sovejene, prin contributia locuitorilor sovejeni si cu fondurile adunate de Comitetul Femeilor Romane.

In cazul in care nu este prezent ghidul, pentru vizitarea muzeului sunati la 074.808.1525, 073.140.2296

CASCADA PUTNEI

Din Soveja spre Lepsa, respectiv Cascada Putnei, facea legatura un drum care momentan este inchis datorita surparilor, si cum la noi infrastrucutra lasa de dorit, probabil v-a mai ramane inchis ceva vreme. Singura posibilitate este sa ne intoarcem pana in comuna Campuri de jos, unde facem drepta pe directia Vizantea Manastireasca – Vizantea Razaseasca – Livezile – Vidra, apoi spre dreapta pana la Valea Sarii, apoi dreapta spre Tulnici – Lepsa – Cascada Putnei.

Cascada Putna a fost declarata Monument al naturii in anul 1973, cand au fost realizate primele amenajari pentru vizitare. In prezent Cascada Putnei este inclusa in Parcul Natural Putna Vrancea, ca zona de management durabil.
Importanta Cascadei Putnei consta in caracterul peisagistic si hidromorfologic, datorat nu numai cascadei actuale binecunoscuta vizitatorilor ei, si a cascadei parasite, ramasa suspendata pe malul stang deasupra albiei Putnei, la cca. 250m in aval de actuala cascada, ca urmare a proceselor tectonice cand o portiune din patul vechii albii s-a prabusit, vechiul curs a fost deviat pe albia actuala. Ca urmare a antropizarii excesive in timp au fost distruse mare parte din speciile de plante de stancarie, printre care si floarea de colt.

CAZARE OJDULA

In Lepsa sau Gresu sunt nenumarate unitati de cazare, si locuri unde se poate campa, dar daca nu gasiti nimic liber puteti continua drumul spre Targul Secuiesc iar in localitatea Ojdula puteti gasi o pensiune cu conditii foarte bune, pe partea stanga a drumului (in directia noastra de mers) langa un mic pod. Cazarea se face in 3 camere cu 2, 3, 4 paturi, baie, acces bucatarie, televizor etc.

A doua zi ne continuam traseul pe directia Targul Secuiesc – Turia – Baile Balvanyos – Lacul Sfanta Ana.

ZIUA 2

ITINERARIU TRASEU: Ojdula – Tinoasa – Oituz – Tinoasa – Targu Secuiesc – Turia – Baile Balvanyos – Lacul Sfanta Ana – Bixad – Sfantu Gheorghe – Brasov – Ploiesti – Bucuresti
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aprox 350 km – in 6 ore de condus

PASUL OITUZ
Situat la limita judetelor Covasna si Bacau, Pasul Oituz este bine cunoscut pentru luptele din primul si al doilea razboi mondial. Chiar daca in zona nu este nici un mausoleu ridicat in cinstea acestor evenimente, merita facut un mic ocol pentru a parcurge pasul cu masina, configuratia drumului cu multiple curbe, urcusuri si coborasuri nu ne poate decat incanta.

BAILE BALVANYOS
Baile Balvanyos este o staiune balneoclimaterica permanenta, unde se pot trata cu succes afectiuni cardiovasculare, nevroze, afectiuni articulare etc. Datorita originii vulcanice a reliefului, in zona gasim numeroase izvoare minerale si mofete, cu rol curativ. In zona sunt numeroase pensiuni pentru odihna si tratament.

LACUL VULCANIC SFANTA ANA SI TINOVUL MOHOS
Cum coboram din Baile Balvanyos, urmam indicatorul spre dreapta catre Lacul Sfanta Ana. Ajunsi la o poiana cu bariera ni se cere plata unei taxe pentru acces in poiana unde putem campa/parca. Aici este amenajat un camping cu numeroase facilitati pentru turistii care pot sta cu cortul sau rulota. Din poiana putem urma trasee spre Lacul Sfanta Ana sau Tinovul Mohos.

Situat in masivul Ciomatu la o altitudine de 946 m, in apropiere de Tusnad, lacul Sfanta Ana este un lac vulcanic, singurul de acest fel din tara noastra. Lacul are o forma aproape circulara si este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins din masivul vulcanic Puciosu si are o lungime de 620 m, o latime de 460 m, o suprafata de 19,50 ha si o adancime maxima de 7 m. Lacul isi completeaza apele doar din precipitatii, el neavand izvoare. In apa sa nu traiesc vietati datorita lipsei de oxigen.

In cealalta parte a poieni (fata de lacul Sfanta Ana) mai exista un crater acoperit cu o mlastina saraca in substante minerale si nutritive, Tinovul Mohos. Traseul este unul inedit, acesta facandu-se prin padure pe niste pasarele de lemn.

Traseul initial presupunea parcurgerea Crestei Pietrei Craiului din nord de la Saua Padinii Inchise pana la Saua Funduri in sud. Sambata ne propuneam sa urcam pe creasta pe la Refugiul Diana, pe Brana Caprelor, urmand sa dormim la Refugiul Grind, iar duminica sa continuam traseul de creasta pana la Saua Funduri si sa ne intoarcem spre Cabana Plaiul Foii pe la Marele Grohotis. Dar cum planul de acasa nu este mereu acelasi cu cel de pe munte, traseul a fost trei sferturi altul decat cel planificat/dorit.

Traseul: Zarnesti – Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul Diana (alt. 1480 m) – Brana Caprelor – Saua Padinii Inchise (alt 1955m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Padinile Frumoase – Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti

SAMBATA
Traseu: Zarnesti – Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul Diana (alt. 1480 m) – Brana Caprelor – Saua Padinii Inchise (alt 1955m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m)
Marcaj: Zarnesti – Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul Diana (alt. 1480 m) – Triunghi Galben, Durata 2h30min
Refugiul Diana (alt. 1480 m) – Padina Popii – Varful Padina Popii (alt 2025m) – Banda Albastra, Durata 2h
Varful Padina Popii (alt 2025m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Punct Rosu, Durata 1h

Pornim din Bucuresti, si dupa cateva momente de pierdut vremea pe Centura Ploiestiului, dupa slalomul printre gropile de la Paraul Rece, ajungem in Zarnesti. La ora 12 eram la Cabana Plaiul Foii unde ne schimbam in “tinuta de scandal”. Plecam, lasam masina in parcare si incepem sa urcam spre Refugiul Diana pe marcaj triunghi galben. Intrarea in traseu se face teoretic direct din drumul Zarnesti-Plaiul Foii, numai ca noi, negasind nici un marcaj, am urcat intr-o poiana cam la nimereala, reusind totusi sa prindem marcajul.

Dupa 2 ore jumatate de mers, eram in fata refugiului si ne incepeam urcusul pe traseul din stanga prin Brana Caprelor – La Gavan marcat cu banda albastra, o varianta este prin dreapta, prin Padina Popii, marcat cu triunghi albastru, durata 2 ore. Alegerea noastra a fost influentata de dorinta de a parcurge o portiune mai mare din creasta.

Traseul prin Brana Caprelor are o portiune unde poteca este rupta de o minialunecare de teren, zona in care riscul de a aluneca este foarte mare, din cauza pamantului si grohotisului prezent, deci atentie mare in aceasta zona. De fapt, dupa aceasta portiune, tot traseul pana La Gavan (loc unde se acumuleaza apa intr-o scobitura in stanca) este pe grohotis destul de instabil.

De La Gavan pana in creasta, traseul este printre jnepeni, iar odata ajunsi in Saua Padinei Inchise (1935m alt.) in jurul orei 17, ne continuam spre dreapta traseul pe marcaj punct rosu. De aici se poate cobori spre Cabana Curmatura pe traseul marcat cu banda albastra in 1h30min. Dupa o ora de mers pe creasta, ajungem la refugiul Varful Ascutit – Carol Lehman (alt. 2047 m), unde ne hotaram sa si ramanem peste noapte, abandonand astfel traseul propus de a ajunge pana la Refugiul Grind. Totusi norocul a facut ca erau inca locuri libere, peste maxim jumatate de ora venind un grup de peste 10 tineri. Unii au dormit pe jos in refugiu, altii afara. la cort. De super prost gust a fost un domn care tot insista ca noi sa coboram la Curmatura, pentru ca el sa doarma pe prici in refugiu. Aroganta si atitudinea acestuia de “mie mi se cuvine totul ca am stat prin alte tari 20 de ani si acum va vorbesc cu accent” au fost de 2 bani.

DUMINICA
Traseu: Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti
Marcaj: Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Triunghi Albastru, Durata 2h
Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti – Banda Albastra, Durata 3h

Treziti de la ora 6 de gradul de civilizatie a acelui homo-non-sapiens care a facut tot taraboiul posibil in refugiu, am avut marele avantaj de a pleca devreme de la refugiu. Ne propuneam totusi continuarea traseului pe creasta pana la Grind si de acolo sa coboram pe La Lanturi, dar auzind tunetele in departare si vazand cat de repede se innoreaza, am decis sa coboram cat mai repede de pe creasta, pe cea mai usoara si sigura varianta, spre Cabana Curmatura. Frica noastra era grohotisul si stanca calcaroasa care uda este foarte alunecoasa.

Presati de tunetele care se auzeau din ce in ce mai des si mai aproape, am coborat traseul triunghi albastru de 2 ore, intr-o singura ora, ploaia ajungand la noi fix in momentul in care intram in padure. Nici nu ne-am oprit la cabana. Oricum eram uzi, asa ca ne-am continuat traseul spre Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti pe banda albastra.

Desi stiam ca o sa mergem mai mult, am ales acest traseu pentru ca este mult mai putin abrupt in portiunea inferioara ca traseul care coboara la Fantana lui Botorog. Dupa o alta ora eram in drumul pietruit si dupa inca o ora jumatate, eram in Zarnesti.

Problema a fost drumul pana la Plaiul Foii unde aveam masina, drum pe care am ales sa-l parcurgem cu un taxi cu un tarif fix de 50 lei din cauza drumului foarte prost. Oricum daca ne gandim ca a ajuns la 12,5 lei de caciula, am considerat ca a fost ca si cum am fi platit cazarea. La intoarcere, am multumit ministerului turismului, transporturilor si tuturor celor care au reusit ca un drum de 3 ore sa dureze 5.

Recomandari: Daca planificati un astfel de traseu, trebuie sa tineti minte ca pe creasta Pietrei Craiului nu exista apa, deci trebuie sa aveti destule resurse de acest gen. Traseele pe roca cacalcaroasa sunt periculoase pe timp ploios, iar grohotisul este foarte instabil, involuntar bucati mari de roca pe care calcam pot aluneca usor la vale, ranind pe cei care merg in spatele nostru. Nu abordati trasee grele si/sau periculoase daca sunteti constient ca nu le puteti face fata. Aveti mereu un plan de rezerva si folositi-l in caz de schimbare a vremii.

Zapada versus noroi

Anul acesta se poarta noroiul. Nu sa arunci cu el, ci sa mergi prin el. Unde l-am gasit? Pe un drum forestier. Cuprinsi din nou de avantul montagnard, adica pasiunea mai veche sau mai noua, am plecat in Fagaras – spre cabana Turnuri. Vanticel la pupa, parazapezi la bord, nori – peste bord…noi – tot inainte.

Excursia a inceput cu noaptea-n cap. Dupa ce am fost recuperata din punctul de intalnire, pe la 6 fara ceva eram deja dincolo de Baneasa. Stim parcursul. Cineva care nu are carnet nu v-ar putea spune decat “tot inainte spre Sinaia, prin Izvoru Rece, Zarnesti si… orasul Victoria”. Se trece un pod si apoi se detecteaza un drum forestier. Se merge pe el cat te tine masina, apoi mergi pe el cat te tin picioarele. Trecand de un eventual element de amuzament ca noroiul, s-ar putea sa-ti placa sa mergi agale pe drumul forestier, sa intri intr-o pestera, sa admiri stalactitele de gheata ce pareau formate ad-hoc. Experienta cu noroiul a fost una…purificatoare. Imi luasem parazapezi noi si au primit un botez al noroiului transformandu-le in „paranoroi”. Dupa ce ne-am minunat, strambat, injurat noroiul, am acceptat amuzati aventura.

La un moment dat, drumul forestier se termina si simti ca ar trebui sa mergi spre stanga, chiar daca te intampina niste stanci si niste pietroaie. Incepe urcusul, urmezi triunghiul rosu, observi ca zapada e din ce in ce mai mare, dar te bucuri ca astfel lasi mai usor in urma noroiul ce se tine scai de bocanci. Nici nu apuca bine sangele sa urce in obraji, ca apare o poienita – pe timp de vara trebuie sa fie tare frumos. Uitandu-ne la panta care ne astepta carcotasa, parca am mai fi zabovit, dar „capetenia” ne-a speriat ca traseul e de 10 ore. Asa ca am adunat curaj pentru infruntarea gradelor – unghiului, caci frig nu prea era si am continuat traseul. Un traseu infrumusetat de stanci pe care puteai sa le atingi ca sa-ti gasesti echilibrul, de arbori (nu foarte multi) doborati de vant sau de propria greutate, de aerul care de la efort se cuibarea si mai usor in plamani. Inaintarea ne era usurata de urmele proaspete din zapada care ne asigurau ca nu suntem singuri sau ca sigur ne asteapta cineva la cabana. La un moment dat, traseul semnalizat de triunghiurile rosii pare ocolitor si sinusoid – aceasta pentru a indulci panta si a usura intr-un fel munca muschilor. Mi s-a parut ca daca nu ar fi fost urme in zapada, am fi gasit drumul putin mai greu pentru ca semnele erau cam rare si uneori se vedeau numai din anumite unghiuri.

Te duce poteca, te ameteste, te oboseste si ai tendinta sa te odihnesti tocmai intr-o curmatura – loc pe unde le place avalanselor sa treaca. „Capetenia” ne-a grabit prin acest punct, povestind despre cum niste oameni ce se oprisera iarna intr-o curmatura au fost maturati de „doamna cu trena de un alb ucigator”…Traseul e presarat cu raulete peste care treci cu speranta sa nu aluneci pe vreo piatra sau la care te opresti ca sa umpli niste sticle in care, cu cat urci, cu atat vezi mai multe cristale plutind prin apa.

Pe ultima portiune de traseu, drumul nu te mai asculta: se ia la cearta cu picioarele si la tranta cu bocancii care aluneca atunci cand te astepti mai putin. Nu ai incotro: faci buf, razi si continui. Cabana Turnuri pare stinghera, iar Muchia Taratii din proximitate hotarata sa fie taioasa. Amandoua se uita de sus la tine cum urci – timp de vreun sfert de ora.

Cronometrul a fost oprit: 5h si 32 de minute.

Asa de bine ne-a parut ca am ajuns, ca simtim caldura, incat cabana parea un palat. Am luat cina la lumina lumanarilor si a frontalelor, ne-am scurs pe rand pe langa soba, ne-am schimbat sosetele, am aruncat parazapezile, am pus la uscat pantaloni si…m-am aruncat cu tot cu sac in patul suprapus (am ales parter). Pe “noapte buna” a fost 30 lei. Si gata.

Pe drumuri de munte, pe timp de iarna

Ce sa faci cand te simti cu musca pe caciula ca ai mancat un porc de Craciun si o galeata de salata boeuf de Revelion? Pai…te gandesti sa faci miscare pentru a mai sinucide niste calorii. De fapt iti aduci aminte cat de mult iti place muntele, cat de mult te relaxeaza, cat de mult te umple privelistea montana si ce satisfactie ai cand lasi in urma stanci, dealuri, paduri si mai ales un oras imbacsit. Asa ca aduni (sau te lasi adunat de) o gasca de prieteni si il lasi pe cel mai experimentat sa aleaga un traseu. Daca nu exista, dai un search si gasesti…acest articol:)

ITINERARIU TRASEU: Bucuresti – Ploiesti – Sinaia – Predeal – Paraul Rece – Zarnesti – Cabana Plaiul Foii – Cabana Garofita Pietrei Craiului – Cabana Plaiul Foii – Zarnesti – Paraul Rece – Predeal – Sinaia – Ploiesti – Bucuresti

LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aproximativ 340 km

OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Cabana Garofita Pietrei Craiului

Este a doua oara cand fac un traseu pe timp de iarna – avand o frica feminina de frig, zapada si amanand achizitionarea unor parazapezi – aproape absolut necesare pana si pe timp de vara. In rest: fes, manusi, plapuma mea de geaca (voua v-ar trebui una mai sportiva cu mult rosu), bocanci nici prea profesionisti, nici prea orasenesti. Ca sa aiba timp sa se usuce la cabana, poti sa-ti iei o pereche de tenisi de schimb pentru cand ajungi acolo.

Plan de bataie: plecat cu masinile – sambata la ora 7.30 din Bucuresti (un plin in graba – 120 lei) pe drumul spre Brasov, trecut prin Sinaia, Predeal, Paraul Rece, apoi ajuns in Zarnesti (pana aici, din Bucuresti sunt 169 km – parcursi de noi in vreo 3h 30).

Se trece repede prin Zarnesti, se gaseste drumul spre cabana Plaiul Foii (puteti intreba pe cineva). Am lasat masinile in parcarea cabanei Plaiul Foii, am pus rucsacul in spinare si am continuat drumul de tara vreo 15 minute, pana am ajuns la o bariera. De acolo, spre dreapta, incepea urcusul. Am pornit pe triunghi rosu, insa pe acelasi copac mai apareau si un triunghi albastru, respectiv o linie albastra flancata de doua linii albe. Stiam ca traseul e de 3 ore, insa pe timp de iarna aveam sa facem 4 h 30 min. Vreo 2 h am urcat sarguinciosi, bineinteles cu pauze si cu un factor de dificultatea marit – din cauza zapezii. In afara de acesta mai era si factorul disturbator: in stanga noastra – frumoasa Piatra a Craiului, luminata de un soare hibernal si cu o aura de nori.

Mergand spre soarele care se ascundea pe dupa copaci, am ajuns intr-o zona in care erau mai multi arbori cazuti, peste care a trebuit sa sarim. Cine avea un rucsac mai greu nu a gasit asta foarte amuzant, dar pentru cine adora sa se catere pe garduri cand era mic, drumul a parut mai condimentat. Aceasta parte a fost ultima panta pana sa ajungem la un luminis (banuiesc ca eram pe saua Tamaselului) de unde vedeam Valea seaca a Tamaselui. De aici am mers spre stanga, pe punct galben. Panta era mult mai fina si chiar daca zapada era sensibil mai mare, am inaintat mai repede. Am avut bafta de vreme frumoasa si de o zapada fainoasa-granuloasa si din fericire, care nu se tinea scai de bocanci.

Dupa ce am trecut pe langa o cabanutza de lemn parasita, Piatra Craiului ramanea un pic in spate, dar tot pe stanga, invaluita intr-o nuanta roz de apus. Ne-am bucurat ca incepem sa coboram si aveam sa ne bucuram si mai mult cand valea a devenit abrupta si ne-am dat drumul pe fund la vale…cu efecte masurabile: un pantalon a renuntat la niste cusaturi, o geaca s-a udat, un fund a raspuns prea repede acceleratiei gravitationale. Dupa ce am coborat panta, am mai mers spre dreapta, pe marginea unui parau pe alocuri inghetat, strajuit de multe cristale de zapada. In 15 minute am fost la cabana – uraaaa: mission completed!

Cabana Garofita Pietrei Craiului nici prea taraneasca (nu pot uita insa modelul linoleumului din sa-i zicem “sala de mese”), nici deosebita. Are vreo 3 camere in care se doarme si se face focul…in cea mai mare erau paturi suprapuse – 16 locuri si se putea dormi si in pod (daca aveai un sac de dormit serios) unde existau saltele. Pentru o noapte am platit 15 lei de persoana si daca eram mai gospodini, aveam si la ce gati. Lumina era cu portia – portia de benzina pentru ca era daruita de un generator ce functiona pe benzina. Asa ca pe la 12 s-a dat stingerea – dupa ce a fost chinuita o chitara si restul lumii – de talent.

A.Z.