Muzeul Militar National este una din cele mai mari institutii deprofil din Romania. Muzeul are o suprafata de 22.150 metri patrati, fiind si din acest punct de vedere in topul muzeelor romanesti. Suprafata expozitionala este formata din cladiri cu un total de noua etaje si un parc exterior de tehnica militara unde sunt expuse piese de artilerie, blindate si autovehicule.

1. PAVILION A – Sectiile de istorie militara veche, medie, moderna, contemporana si Lapidarium
2. PAVILION B – Colectiile de uniforme si armament, sala de expozitii
3. PAVILION C – Biblioteca si Laboratorul de restaurare, depozite, ateliere
4. PAVILION D – Administratia Muzeului Militar National
5. PAVILION C1 – Sectia de aviatie
6. PAVILION F – Colectia de atelaje si trasuri
7. PAVILION – Parcul de artilerie, tancuri si auto

Patrimoniul Muzeului Militar Bucuresti

Compus din 1.280.000 repere, el este organizat astfel:

• 27 de colectii: armament de foc, uniforme romanesti, uniforme straine, ordine, medalii, plachete, insigne, numismatica, arheologie, drapele, obiecte religioase, artilerie si inzestrare artileristica.
• 22 de colectii documentare: clisee de patrimoniu, carte curenta, periodice, fotografii originale, manuscrise si scrisori, stampe, desene, carte veche, fondul “Cultul Eroilor”

Din aceste colectii, o mica parte este expusa in cadrul expozitiilor permanente, cealalata fiind prezentata publicului cu prilejul expozitiilor temporare organizate in incinta muzeului sau in colaborare cu alte muzee din tara si strainatate.

Patrimoniul muzeului pe scurt:

• Idolul neolitic de la Resca
• placuta votiva reprezentand prototipul Cavalerului Trac de la Polovragi
• un vas de ceramica cu provizii cu inscriptii paleocrestine de la Copaceni
• o bombarda din sec XV descoperita la cetatea de la Giurgiu
• costumele lui Nicolae Patrascu Voda si ale sotiei sale
• Arme albe si de foc provenind din armurerii celebre, raritati pe plan national sau mondial
• sabiile lui Constantin Brancoveanu, Gh. Racoczy al II-lea, Grigore Al. Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinant I, Carol al II-lea, Mihai I, ale generalilor Gh. Magheru, IOsif Bem, Eremia Grigorescu.

Intre raritatile pe plan mondial amintim:

• revolverul inventat de capitanul Vasile Dimancea
• senileta Malaxa tip UE
• tunul antitanc Resita cal.75 mm
• autotunul TACAM R-2
• obuziere de mare putere pe cale ferata Skoda cal.420 mm – unicat in lume

Colectia aeronautica detine, pe langa diferite tipuri de avioane si elicoptere:

• Fleet 10G
• Nardi
• IAR 316 B
• capsula navei spatiale Soiuz 40, unicat in Romania

Colectia de uniforme si piese de echipament:

• uniformele care au apartinut regilor Carol I, Ferdinant I, Carol al II-lea
• uniforme si tinute ale membrilor familiei regale- reginelor Elisabeta si Maria, principeselor Elisabeta, Marioara si Ileana, principilor Carol, Nicolae
• uniforme si piese de echipament ale maresalilor Al. Averescu, C-tin. PErzan si Ion Antonescu, generalilor Gr. Cantilli, Carol Davila, Eremia Grigorescu, Ion Dragalina, Nicolae Dascalescu, Leonard Mociulschi, Corneliu Teodorini, Vasile Milea, Victor Atanasie Stanculescu si altor ofiteri si generali

Colectia de ordine, medalii si insigne

Cea mai mare si cuprinzatoare din Romania, detine o serie de piese rare intre care pot fi enumerate:

• colanele ordinelor Carol I, Serviciul Credincios, Casa Domnitoare, Steaua Romaniei
• ordinele Mihai Viteazu, Pius al IX-lea (Vatican), Filip cel Marinimos (Hessa-Darmstadt), Cristos (Portugalia), Leul si Soarele (Persia), Leopold (Belgia), Spadei (Suedia/Norvegia), Baii (Anglia), Legiunea de onoare (Franta), Coroana Italiei, Mauriciu si Lazar (Italia), Phoenix (Grecia), Cavaler al Crucii de Fier (Germania) si multe altele.

Colectia de drapele

Cuprinde numeroase piese valoroase, dintre care drapelul domnesc din timpul lui Constantin Ipsilanti, drapelele si stindardele unitatilor militare de la 1830 pana in prezent, pavilioane regale si drapele straine.

CUM AJUNGI LA MUZEUL NATIONAL MILITAR BUCURESTI

Muzeul Militar Bucuresti – date de contact

Adresa: Str. Mircea Vulcanescu nr. 125-127, cod postal 77116, Sector 1
Telefon: 021-212 60 15; 021-637 38 30/12
Fax: 021-637 76 35
Program de vizitare: Marti-Duminica 9.00 – 17.30 (Casa de bilete se inchide la ora 16.00), Luni inchis

Mijloace de transport:

Metrou: Statia Eroilor sau Gara de Nord
Autobuze: Statia Berzei (168, 268, 368, 226, 12, 122), Statia Macedoniei (178), Statia Dinicu Golescu (123, 305)
Troleibuze: Statia Dinicu Golescu (62, 71, 85, 93, 96)
Tramvaie: Statia Virgiliu (20, 35, 44)

Tarife intrare si taxe diverse

• Adulti: 5 lei
• Copii, studenti, persoane in varsta de peste 60 ani: 2.5 lei
• Copii sub 6 ani, elevii si stundentii militari, veterani de razboi, copii institutionalizati, persoane cu dezabilitati: gratuit
• Taxa ghid grupuri de 5-15 persoane (numai cu programare): 15 lei
• Taxa ghid grupuri mai mari de 15 persoane (numai cu programare): gratuit
• Taxa ghid grupuri mai mari de 15 persoane limba straina (numai cu programare): 30 lei
• Taxa fotografiere/filmare pentru vizitatori amatori: 20 lei

Mozaic reprezentandu-i pe Elena si Nicolae Ceausescu impreuna cu propriile realizari.

CUM AJUNGEM IN SIBIU

Aeroportul Sibiu
Aeroportul international Sibiu ofera curse zilnice catre Germania, Austria, Spania, Marea Britanie si Italia, unele dintre acestea avand escala la Timisoara. Aeroportul are curse directe catre: Munchen (Tarom, Lufthansa), Viena (Austrian Airlines), Bucuresti, Targu Mures (Tarom), Timisoara (Carpatair), Bucuresti, Koln, Madrid, Stuttgart, Londra (Blue Air).

Gara feroviara Sibiu
Municipiul Sibiu este unul dintre cele mai importante noduri de cale ferata din Transilvania. Pe raza Sibiului exista patru gari: Gara Mare, Gara Mica, Sibiu Triaj, Turnisor.
De la gara spre Piata Unirii (acces facil catre Centrul Istoric al Sibiului) putem folosi transportul in comul pe Traseul 5, Traseul 13, Traseul 17. Pentru mai multe informatii despre trasnportul in comun al Sibiului va rugam sa consultati acest link
Cu automobilul spre Sibiu
Sibiul este străbătut de Coridorul 4 European, drumul european E68/E81 (drumul național DN1), accesul realizandu-se usor din directiile Pitesti, Brasov, Medias, Sebes etc.

CELE TREI PIETE ALE ORASULUI ISTORIC SIBIU CU CELE MAI IMPORTANTE MONUMENTE MEDIEVALE:

1. Biserica Sf. Maria – biserica parohiala evanghelica	12. Muzeul Astra
2. Liceul Brukenthal	13. Biserica Reformata
3. Turnul Preotilor	14. Primaria Veche
4. Biserica Romano-Catolica	15. Pasajul Scarilor
5. Turnul Sfatului	16. Centru de interes cultural
6. Casa Weidner – Reussner – Czekelius	17. Casa Artelor
7. Casa Lutsch	18. Piata Aurarilor
8. Episcopia Evanghelica	19. Casa Michael Brukenthal
9. Casa Haller	20. Casa cu pinion in trepte
10. Casa Hecht	21. Liceul Gheorghe Lazar
11. Casa Albastra	22. Hotelul Imparatul Romanilor

PIATA MARE

Palatul Brukenthal in prezent Muzeul Brukenthal de Arta Europeana

Adresa: Piata Mare nr. 4-5; Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18
Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18; Casa de bilete se inchide la ora 17.15. Site oficial: Muzeul Brukenthal de Arta Europeana

Samuel von Brukenthal, guvernatorul al Marelui Principat al Transilvaniei intre anii 1777 si 1787, construieste intre 1778 – 1788 palatul in stilul Barocului Tarziu, dupa modelul palatelor vieneze. Palatul a servit ca resedinta oficiala dar si ca sediu a colectiilor sale de arta.
Din expozitia de baza amintim: Trairea neo-gotica vs. modelul iluminist, Copii in ghips dupa sculpturi celebre, Sculptura transilvaneana, Cabinetul de Cartografie, Cabinetul de Stampe, Saloanele de receptie, Arta Medievala, Scoala Germana si Austriaca, Covoare anatoliene, Capodoperele, Pictura Flamanda si Olandeza, Pictura Italiana

Turnul Sfatului Pozitionat intre Piata Mare si Piata Mica, a fost poarta de intrare a celei de a doua centuri de fortificatii a orasului de la sfarsitul secolului al XIII-lea. Naruindu-se partial in 1586, a fost recladit in 1588. In 1826 i s-a adaugat inca un etaj, primind infatisarea de astazi. Restaurat complet in 1961-1962.

Pentru o perioada in cladirea apropiata (Piata Mica 31) a activat Primaria Sibiului, aceasta fiind atestata documentar prima data in 1324, de aici si numele de de “Turn al sfatului”. Turnul a avut rol de turn de poarta, depozit de grane, ca foisor de foc, ca inchisoare, muzeu botanic.

 

PIATA MICA SI PIATA HUET

Casa Artelor: Ateliere mestesugaresti, Muzeul de Etnografie saseasca Emil Sigerus, Galerii de arta populara Sibiu
Adresa: Piata Mica nr.21; Orar de vizitare: Marti-Duminica: 9 – 17;
Fiind mentionata inca din 1370, cladirea fiind considerata cea mai veche “casa de breasla” din Transilvania, astazi adaposteste sediul Muzeului de Etnografie Sasească “Emil Sigerius”. Cunoscuta si sub numele de “Hala Macelarilor”, a avut de-a lungul timpului rol de punct al intalnirilor de breasla a macelarilor, spatiu comercial pentru transarea si desfacerea carnii, depozit pentru cereale, parterul pentru protejarea oamenilor si a marfurilor, pe timp de ploaie, chiar sala de spectacole pentru actorii unei trupe de teatru conduse de actrita Gertraud Bodenburger. Cladirea a fost restaurata intre 1962 – 1967. Pe fatada de Sud se poate observa stema orasului datata 1789.

Muzeul de Istorie a Farmaciei
Casa si fosta farmacie “La Ursul Negru”
Orar de vara (1 aprilie – 31 octombrie): Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18 (Nota: Muzeul este inchis in prima zi de Marti a fiecarei luni). Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18. Casa se inchide la 17.30. Adresa: Piata Mica Nr. 26; Telefon: +40 269 218191; Site oficial: Muzeul Farmaciei Sibiu

In aceasta cladire a functionat prima farmacie de pe teritoriul tarii noastre, atestarea documentara datand din 1494. Tot aici a functionat si farmacia La Ursul Negru, una din cele mai vechi din Sibiu. De la deschiderea sa in 1972 Muzeul Farmaciei este o raritate in plan european. Colectia muzeului prezinta evolutia tehnicii farmaceutice de-a lungul a peste 300 de ani prin cele peste 6600 de piese.

Podul Mincinosilor

Podul Minciunilor, întâiul pod din fontă aflat în serviciu pe teritoriul de azi al României, a fost turnat în Laubach, în landul Hessa și montat la Sibiu în anul 1859, înlocuind un pod de lemn. Podul face legătura între Piața Mică și Piața Huet, trecând peste strada Ocnei, care unește orașul de jos cu orașul de sus.

A fost numit „podul minciunilor” sau „podul mincinoșilor” din cauza legendei care spune că podul se va prăbuși dacă cineva va sta pe el și va spune o minciună. În tradiția orală locală circulă diferite legende despre acest pod, legate de minciunile îndrăgostiților ori cele ale precupețelor ce vindeau în zonă.

Adevărul pare a fi altul. Deoarece podul nu avea piloni pe care să se sprijine, a fost denumit în germană Liegenbrücke, ceea ce însemna, în traducere pod culcat. Denumirea fiind aproape omofonă cu Lügenbrücke[2] (podul minciunilor), a dus la nașterea legendelor și anecdotelor

PIATA AURARILOR

Piata Aurarilor La capatul de jos al scarilor care leaga Orasul de Jos de Orasul de Sus, Piata Aurarilor pastreaza numeroase case din perioada goticului tarziu inglobate insa in constructii mai recente. In aceasta zona se gasesc frecvent elemente din fortificatiile din secolele al XVIII-lea si al XIV-lea ale incintelor a doua si a treia dintre Orasul de Jos si de Sus. Atat acoperisurile cat si steagurile de vant dau un caracter medieval si intim acestui spatiu urban. In curtea casei de la nr. 5 se remarca un turn de aparare care in secolul al XVIII-lea a fost transformat in casa de locuit. In aceasta zona se pastreaza portiuni dintr-un zid de incinta inclus in casele de locuit.

STRADA CETATII

Bastionul Haller
Fortificatie tarzie – construit intre anii 1558 – 1588 pentru intarirea coltului estic a celei de a treia centuri de fortificatie a orasului.

Muzeul de Istorie Naturala – sediul central
Cladire a fost construita intre anii 1894 – 1895, inaugurarea realizandu-se in ziua de 12 mai al aceluiasi an.
Aceasta este construita in stilul Renasterii italiene tarzii, prezentand pe 3 nivele (demisol, parter şi etaj) diorame cu efecte sonore si luminoase. Expozitia de baza fiind impartita in: Evolutia lumii vii, Ecosisteme, Sectorul paleontologic si Sectorul mineralogic.
Adresa: Str. Cetăţii, Nr. 1, Sibiu 550169; Telefon: (+40) 0369 101782; Site oficial: Muzeul de Istorie Naturala Sibiu. Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18 (Nota: Muzeul este inchis in prima zi de Marti a fiecarei luni). Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18. Casa se inchide la 17.30.

Filarmonica de Stat Sibiu – Sala Thalia
Sala Thalia se afla pe locul unui rondel de artilerie al fortificatiilor Sibiului, construit in prima jumatate a secolului al XVI-lea. In interiorul acestui rondel, Martin Hochmeister cel batran a amenajat in anul 1788 un teatru cu parter, doua nivele de loje si galerie.
Acest teatru a ars in 1826 si a fost reconstruit in anul urmator, pastrandu-se vechea dispozitie generala. Un incendiu din anul 1948 l-a distrus a doua oara. In urma unei reparatii improvizate, cladirea a fost folosita, timp de decenii, ca o casa culturala a unei uzine sibiene.
In conformitate cu necesitatile orasului si ale zonei, constructia a fost refacuta ca sala de concerte in anii 1994 – 2006 de catre Consiliul Judetean Sibiu. Cu aceasta ocazie, la scena si la nivelul inferior au fost pastrate parti din vechiul rondel. Cu exceptia tavanului, sala a fost refacuta conform situatiei antebelice.

PARCUL ASTRA

Acest edificiu de cultura ridicat de Astra a adapostit, incepand din 1905, prima biblioteca nationala publica, muzeul istoric – etnografic si prima sala de teatru roman din Transilvania.

Biblioteca Astra
Curand dupa infiintarea asociatiei Astra – Asociatia Transilvana pentru Literatura Romaniei si Cultura Poporului Roman – in 1861 a fost organizata, din initiativa lui George Baritiu si Timotei Cipariu, biblioteca proprie a asociatiei, care a fost pana in 1918 biblioteca nationala romaneasca a Transilvaniei. Asociatia “Astra” avea ca scop promovarea culturii romanesti in Sibiu si in Transilvania. Printre initiatorii ei se numara Gheorghe Baritiu, Timotei Cipariu, Andrei Saguna, Axente Sever si Ion Puscariu. Asociatia a avut o activitate Bogata prin promovarea literaturii romane, adunarea multor obiecte muzeale si editarea unor publicatii. In 1905 se construieste in Sibiu palatul Asociatiei.

STRADA MITROPOLIEI

Muzeul de Istorie – Casa Altemberger
Adresa: Strada Mitropoliei nr. 2; Telefon: 0269 218 143, 0369 101 781; Orar de vara: Luni – inchis, Marti – Duminica 10-18; Orar de iarna: Luni si Marti – inchis, Miercuri – Duminica 10-18; Casa se inchide la 17.30. Se ofera reduceri pentru elevi, studenti, posesori de card Euro 26, pensionari, adulti cu handicap mediu si usor. Site oficial: Muzeul de Istorie Sibiu Zile cu acces liber: 2 Mai (Deschiderea publica a Muzeului de Istorie Naturala), 18 Mai (Ziua Muzeelor), 1 Iunie (Ziua Copilului), 1 Decembrie (Ziua Nationala a Romaniei).

Expozitia de baza este formata din: Lapidariul Antic, Lapidariul Medieval, Arme si Armuri, Miscarea Nationala a Romanilor din Transilvania, Evolutia Comunitatilor Umane in Sudul Transilvaniei, Sticla in Transilvania, Bresle Sibiene, Magistratul Sibiului, Monede si Medalii, Tezaur

Primaria Veche
Ansamblul arhitectural conturat in mare parte in perioada 1475 – 1490, cand aceasta casa a fost in proprietatea lui Thomas Altemberger, primar ar orasului timp de 20 ani. Personalitate marcanta in viata orasului, Altemberger facuse studii la Viena.

La Sibiu, a dobandit o avere care i-a permis sa construiasca o casa de locuit deosebit de impunatoare. Avandu-l ca mester pe Andreas Lapicida, el si-a construit o locuinta cu toate atributele unei locuinte nobiliare: turn-locuinta, blazoanele sale si a sotiei, o loggie in stilul goticului tarziu influentat de arhitectura Renasterii italiene. In ansamblu au fost incluse si cladiri mai vechi, printre altele o casa cu pinion in trepte datand din jurul 1300. In 1545 casa casa este cumparata de oras si transformata in primarie, aceasta functiune pastrand-o pana in 1948 timp de patru secole. Astazi cladirea adoposteste Muzeul de Istorie.

Biserica Parohiala Evanghelica Sf. Maria
Inceputa in jurul anului 1320, in stil gotic matur, biserica a fost construita in trei etape si a fost terminata in 1520. Planul initial a fost cel al unei bazilici cu transept si cor poligonal. In 1452 este adaugata biserica de Vest, asa numita Ferula. Din policromia interioara gotica s-a pastrat doar o pictura murala reprezentand o “Rastignire”, pictor Johannes din Rosenau.
Deschisa zilnic: 9 – 17, Duminica 11 – 17.

Liceul Brukenthal o constructie din perioada Barocului, datata 1782. Prima scoala atestata pe acest loc: 1380. In partea de sud a liceului au existat pana in 1898 capela Sf. Jakob si turnul Preotilor.

Catedrala Ortodoxa Mitropolitana Sfanta Treime
Sibiul este sediul Mitropoliei Ardealului (reintemeiata de episcopul Andrei Saguna in 1864), unul din centrele religioase importante ale Bisericii Ortodoxe din Romania. Catedrala, in forma in care o vedem astazi – ctitorie a Mitropolitului Ioan Metianu – este construita dupa proiectul arhitectilor Virgil Nagy si Iosif Kamner din Budapesta, intre 1902 – 1906. Interiorul este decorat cu pictura murala semnata in parte de pictorul Octavian Smighelschi, ajutat de Arthur Coulin. Alte picturi sunt realizate dupa 1957 de Ioan Kober si Anastase Demian. Mozaicurile au fost executate la Munchen. Pe partea opusa a strazii se afla Institutul Teologic Ortodox – construit in locul palatului Toldalagi – si sediul Mitropoliei Ardealului care este o constructie de la inceputul secolului al XIX-lea.

In aceasta casa a poposit in toiul evenimentelor din 1848, in drumul sau spre Muntii Apuseni, Avram Iancu (1824-1872), membru al Comitetului natiunii romane.

BULEVARDUL NICOLAE BALCESCU

Aici a poposit la 5 martie 1866 primul domnitor al Romaniei Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873) in drumul sau spre exil dupa detronarea sa de catre reactiunea burghezo – mosiereasca.

BILETUL UNIC DE VIZITARE:

In baza biletului unic se pot vizita:
Palatul Brukenthal – Piata Mare nr. 4-6
Muzeul de istorie Casa Altemberger – Strada Mitropoliei nr. 6
Muzeul de Istorie Naturala – Strada Cetatii nr. 1
Muzeul de Vanatoare August von Spiess – Strada Scoala de Inot nr. 4
Muzeul de Istorie a Farmaciei – Piata Mica nr. 26
Galeria de Arta Contemporana – Strada Tribunei nr. 6
Sala Fresca – Piata Mica nr. 22

(Articol in curs de continua actualizare)

Adresa: Curtea Castelului nr. 1 – 3, Hunedoara

Programul Muzeului

Sezon (1 mai – 31 august)
Luni: 9.00 – 15.00
Marti – Duminica: 9.00 – 18.00
Standard (1 septembrie – 30 octombrie)
Luni: 9.00 – 15.00
Marti – Duminica: 9.00 – 17.00
Extrasezon (1 noiembrie – 28 februarie)
Luni: 9.00 – 15.00
Marti – Duminica: 9.00 – 16.00
Standard (1 martie – 30 aprilie)
Luni: 9.00 – 15.00
Marti – Duminica: 9.00 – 17.00

Website: http://www.castelulcorvinilor.ro/

Incorporand o fortificatie de piatra din secolul al XIV-lea, castelul este rezultatul a doua etape de constructie, in vremea lui Ioan de Hunedoara (prima jumatate a secolului al XV-lea), ce transforma edificiul militar intr-o resedinta carecteristica stilului gotic, faza tarzie, avand ca model cele mai evoluata tipare de arhitectura militara si civila ale momentului. Numeroase elemente renascentiste au fost adaugate in vremea lui Matia Corvin si a lui Gabriel Bethlen, in doua faza de constructie din secolele al XV-lea si al XVII-lea, ultimele elemente constructive apartinand secolului al XVIII-lea. Aspectul general actual se datoreaza lucrarilor de restaurare din secolele al XIX-lea se al XX-lea.

TURNUL NOU DE POARTA apartine, ca si prim moment de constructie, primei faze intreprinse de Ioan de Hunedoara (1440 – 1444), moment la care era doar un turn rectangular de aparare, cu trei niveluri (un parter si doua etaje), plasat in partea nord-vestica a cetatii Hunedoarei. In secolul al XVII-lea, prin parterul acestui turn, este amenajata o noua intrare in castel, intrare ce este folosita si azi. Totodata functionalitatea initiala a turnului este abandonata, etajele de aparare ale acestuia fiind transformate in camere de locuit. In sfarsitul secolului al XIX-lea, acestui turn ii este adaugat un nou etaj, prevazut cu o galerie de lemn, precum si acoperisul actual.

TURNUL VECHI DE POARTA este plasat in partea sud – estica a incintei ridicata in prima faza de constructie datata in vremea lui Ioan de Hunedoara. De forma rectagulara, cu doua niveluri de aparare ce suprapun coridorul de acces, avea ultimul etaj prevazut ci creneluri iar exteriorul sau era acoperit de o pictura cu motive geometrice.

TURNUL CAPISTANO este plasat in partea sud – vestica a palatului, apartinand primei faza de constructie a lui Ioan de Hunedoara. Initial era un turn circular in sectiune, cu doua niveluri de aparare, etajul superior fiind crenelat. In decursul celei de-a doua faze a lui Ioan de Hunedoara, nivelul superior este transformat intr-o camera de locuit (chilie) pentru calugarul franciscan Ioan de Capistrano (1386 – 1456). In aceasta incapere se mai poate regasi semineul gotic, care incalzea camera calugarului, actualmente fiind singura piesa de acest gen din regiunile ce au facut parte din regatul medieval al Ungariei.

TERASA DE ARTILERIE (BASTIONUL MUNITIILOR) este construit in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in acelasi momentu cu Turnul Alb, in timpul lui Gabriel Bethlen. Se prezinta ca o platforma de artilerie, cu partea superioara crenelata, fiind proiectata pentru a sustine arme grele de foc, formand impreuna cu Turnul Alb sistemul defensiv al castelului pe latura estica, sistem defensiv adaptat secolului al XVIII-lea, cand artileria ajunsese la o dezvoltare considerabila in raport cu cea a secolului al XV-lea.

TURNUL TOBOSARILOR este dispus pe latura estica a castelului fiind tot un turn circular cu doua niveluri de aparare (camera puscasilor si etajul crenelat) ca si Turnul Capistrano sau Turnul Pustiu. De asemenea este construit tot in prima faza a lui Ioan de Hunedoara (1440 – 1444). Aspectul actual al turnului, cu etajul superior ce arata ca o camera de locuit, ce reprezinta o frumoasa bolta neo-gotica, se datoreaza etapelor de restaurare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, moment in care se amenajeaza si trecerea directa din Sufrageria Bethlen la acest etaj.

TURNUL BUZDUGAN (TURNUL PICTAT) este turnul cel mai inalt din prima faza de constructie a lui Ioan de Hunedoara (1440 – 1444), prevazut cu un singur nivel de aparare, sprijinit pe console. La momentul construirii sale, era utilizat ca si turn de observatie, acoperisul sau avand forma unei calote semisferice, fapt ce justifica prima denumire, iar in a doua jumatate a secolului al XV-lea exteriorul corpului acestui turn este acoperit cu o pictura in trei culori dispusa in motive geometrice (romburi) ce se mai poate vedea si azi. La sfarsitul secolului al XIX-lea, lucrarile de restaurare modifica aspectul unui acoperis inalt, ca un coif, iar in varful acestui acoperis plaseaza statuia din bronz a unui cavaler medieval purtand un steag de lupta pe care este inscris anul in care statuia a fost plasata in locul respectiv (1873).

PALATUL ADMINISTRATIV este lasat pe latura sudica a castelului si mai poarta numele de Aripa Zolyomi, dupa numele familiei nobiliara ce a detinut castelul in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Este compusa din trei niveluri, construirea parterului fiind atribuita secolului al XVI-lea. celelalte doua etaje fiind construite in perioada in care castelul a fost in proprietatea principelui Gabriel Bethlen. Aspectul general al acestei parti componente a cetatii Hunedoarei este modificat si in secolul al XVIII-lea, cand castelul trece din proprietate privata in proprietate de stat (incepand cu anul 1724), perioada la care in aceasta aripa sunt amenajate birourile Administratiei Minelor de Fier din Muntii Poiana Rusta. Incendiul de la 1854 afecteaza grav partea sudica a castelului, actuala imagine a acestei aripi fiind rezultatul lucrarilor de restaurare intreprinse la sfarsitul secolului al XIX-lea.

SALA CAVALERILOR este construita in cea de-a doua etapa a lucrarilor lui Ioan de Hunedoara (1446 – 1456) si face parte din palatul propriu-zis, impreuna cu Sala Dietei si scara spirala. Sala este plasata in latura vestica a castelului, la parterul Palatului Mare si este construita in stil gotic tarziu. Sala este impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Pe capitelul celui de-a doua se afla o inscriptie in limba latina, scrisa cu caractere gotice: “Aceasta lucrare a facut-o mandrul si maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul Domnului 1452.” Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic.

CAPELA CETATII HUNEDOARA este incadrata, din punct de vedere al momentului de constructie, in a doua faza a lui Ioan de Hunedoara (1446 – 1456). Edificiul cu caracter ecleziastic, este elaborata in stil gotic tarziu, asemeni tuturor constructiilor civile ridicate in acel moment. Capela este formata dintr-o singura nava precedata de un mic pronaos, linia de separatie dintre aceste doua elemente constitutive fiind data de stalpii ce sustin o galerie cu tribuna. Hramul acestui lacas catolic a fost cel al Sfantului Ioan Botezatoru. Aspectul actual se diferentiaza de cel din secolul al XV-lea prin faptul ca bolta a fost coborata cu 1,56 metrii, in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in timpul lucrarilor de reamenajare a castelului de la Hunedoara initiate de catre principele Gabriel Bethen, cand capela este destinata ritului reformat.

CAMERA DOMNITELOR a fost in secolul al XV-lea doar un etaj de aparare al turnului plasat in partea de nord – vest al castelului (actualul Turnu nou de poarta). In prima jumatatea a secolului al XVII-lea, o data cu deschiderea noii intrari, acest spatiu isi pierde functionalitatea militara si este transformat in camera de zi pentru doamnele ce locuiau un castel, incapere ce era anexata pe latura ei sudica un budoar. Aspectul actual se datoreaza lucrarilor de restaurare din sfarsitul secolului al XIX-lea, ce contribuie la calitatea artistica a acestei camere prin tavanul de lemn, incadrabil stilului neo-gotic.

SALA DIETEI este un spatiu laic dedicat ceremoniilor, realizat la jumatatea secolului al XV-lea, in cea de-a doua etapa de constructii din vremea lui Ioan de Hunedoara. Impreuna cu Sala Cavalerilor, scara in spirala si capela, Sala Dietei schimba destinatia cetatii hunedorene in resedinta nobiliara fortificata, singura de acest fel din Transilvania acelei vremuri. Sala, construita in stil gotic tarziu, are pe axul central un sir de coloane octogonale, iar pe latura vestica o galerie cu burdufuri prevazuta la exterior cu un decor cu elemente gotice tarzii si renascentiste timpurii. Acest spatiu sufera modificari in secolul al XVII-lea, cand se compartimenteaza cu un plafon de lemn si cu pereti interiori, rezultand sase incaperi de locuit. Este completata cu o fresca ce include portrete in medalioane ale prietenilor familiei lui Gabriel Bethlen. Incendiul din 1854 a distrus incaperile iar restaurarile din 1956-1968 i-au redat imaginea initiala.

GROAPA URSILOR este in fapt, un spatiu dintre doua curtine (zidul estic al Aripii Matia si o portiune din curtina elaborata de Ioan de Hunedoara in prima sa faza de constructie). Acest spatiu devine celebru datorita legendei conform careia aici erau aruncati prizonierii fiarelor salbatice, legenda care este cu siguranta si sursa pentru denumirea acestei parti a castelului.

LEGENDA FANTANII – Se povesteste despre aceasta fantana ca a fost sapata de trei prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis ca ii va elibera la finalizarea lucrarii. Animati de speranta eliberarii prizonierii sapa in stanca timp de 15 ani pana la 28 de metrii adancime si reusesc sa gaseasca pretioasa apa. Intre timp, Ioan de Hunedoara murise iar sotia sa, Elisabeta Szilaghi, a decis sa nu respecte cuvantul dat de sotul ei si ordona uciderea celor trei prizonieri. Ca ultima dorinta cei trei turci au cerut permisiunea de a scrie pe cheile fantanii o inscriptie ce spune: “Apa ai, inima n-ai”, ca un repros pentru promisiunea facuta si nerespectata. Traducearea inscriptiei facuta de Mihail Gubloglu ne spune ca “cel ce a sapat este Hasan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica.” Caracterele vechi arabe continute de o inscriptie dateaza la mijlocul secolului al XV-lea. Pozitia actuala a acestei inscriptii este pe unul din contrafortii capelei.

La nici o ora de mers cu masina din Bucuresti, putem vizita Sfanta Manastirea Comana, situata in comuna Comana din judetul Giurgiu, ctitorita de Vlad Tepes in anul 1461 si Parcul Natural Comana, cea mai mare arie protejata din Campia Romana, cu paduri de stejar si de frasin unice, vechi de sute de ani si Balta Comana, un ecosistem caracteristic deltei.

ITINERARIU TRASEU:Bucuresti – Jilava – Vaarlam – Mogosesti – Gradistea – Comana
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: 45 km
TIMP PARCURGERE aprox. 50 minute

OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Sfanta Manastire Comana, Parcul Natural Comana, Rezervatia de bujor, Rezervatia de ghimpe, Rezervatia de margaritar, Arborii seculari, Cabana Fantana cu Nuc, Amenajari lacustre sumare in Balta Comana, Trasee turistice prin padure, Gara Comana, Casa Memoriala Gellu Naum, Manastirea Delta Neajlovului, Ocolul Silvic Comana, Plaja Lunculita, Satul Celtic

ACCES: Se poate ajunge atat cu autobuzul de la Casa Presei Libere din Bucuresti, sau cu automobilul, motocicleta sau bicicleta. Mergand pe E85 pe directia Bucuresti – Giurgiu, dupa ce iesim din Localitatea 1 Decembrie, trecem podul, odata ajunsi la sensul giratoriu alegem varianta spre stanga, avand indicator spre Gradistea – Comana.
Urmam drumul si indicatoarele, facem dreapta spre Comana, si imediat la intrarea in comuna gasim pe partea stanga a drumului Manastirea Comana. De la manastire ne continuam drumul urmarind semnele spre Parcul natural Comana, la un moment dat facem dreapta, si dupa putin timp ajungem la o intersectie mare unde gasim o harta a zonei cu toate obiectivele din zona. Pentru a ajunge la Balta Comana, din aceasta intersectie facem dreapta si urmam un drum initial asfaltat, dupa aceea pietruit pe la marginea padurii pana ajungem la bariera de la Cabana Fantana cu Nucu. Accesul spre pontoane si balta propriuzisa se face direct din parcarea din partea dreapta a drumului.

SFANTA MANASTIRE COMANA

Manastirea Comana, situata in comuna Comana din judetul Giurgiu, a fost ctitorita de Vlad Tepes in anul 1461, ca o manastire-cetate care insa s-a ruinat la finele secolului al XVI-lea. Locul pe care a fost inaltata Manastirea era odinioara o insula in mijlocul mlastinilor, iar accesul se facea pe o poarta aflata in nordul incintei, dupa ce se traversa un pod de lemn, usor de incendiat in vreme de primejdie. Din aceasta perioada s-au descoperit urmele unei biserici de plan dreptunghiular (12×10 m) care avea fundatie din caramida iar partea superioara din barne. Interiorul bisericii era tencuit si pictat, gasindu-se partial unele incaperi, precum si mormantul ctitorului, dar fara a putea reconstitui chiar si numai grafic intregul ansamblu. Cu toate ca a fost ridicata in mare parte din material perisabil, aceasta biserica cu unele reparatii facute de domnitori a durat un secol si jumatate, ceea ce dovedeste, inca o data, siguranta ce i-o dadea pozitia naturala a terenului, insula intre paduri si ape.

In 1588, boierul Radu Serban din Coiani – Satul Mironesti de azi – incepe zidirea unei noi manastiri la Comana pe pamanturile mostenite de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinata de existenta zidurile vechii manstiri, ruinate la acea data, dar destul de puternice, pentru ca, refacute, sa asigure protectia noii constructii.

Noua Manastire Comana arata ca o adevarata cetate de campie: patrulater neregulat, masurand 61,20 x 55,50 metrii pe laturile mari, cu ziduri exterioare si cinci turnuri iesite in afara zidurilor pentru aparare, deasemenea plina de guri individuale de tragere si chiar lacasuri pentru turnuri mici de cetate.

Radu Serban cladeste in aceasta incinta o biserica cu hramul Sf. Nicolae, biserica pe care o zugraveste si unde, pe zidul de la intrarea in pronaos, va aparea impreuna cu sotia sa Elina, asa cum o cerea obiceiul ctitoricesc, dar pisania nu s-a pastrat, fiind inlocuita la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta a stranepotului sau, Serban Cantacuzino.

Intre 1653 – 1658, Paul de Alep insoteste ca secretar pe patriarhul Macarie de Antiohia in calatoria acestuia in Tara Romaneasca si Rusia. El lasa in relatarea asupra calatoriei sale cateva informatii privitoare la lacasul manastiresc din 1657:
“In dimineata urmatoare am plecat (din Gradistea) si trecand pe niste drumuri cu hartoape si printr-o stramtoare mare, am ajuns la o manastire inchinata Sfantului Nicolae, numita Comana, ctitoria raposatului Serban Voievod, tatal domnitorului de acum. Ea este o manastire mare si trainica, inchisa cu ziduri mari de piatra. In cele patru colturi sunt patru turnuri cu galerii boltite de jur imprejur pentru infrumusetarea aspectului si pentru plimbare. Unul din ele seamana cu unul din turnurile manastirei Sf. Treimi din Moscova. Clopotnita este deasupra portii. Ce m-a incantat cel mai mult a fost pajistea cu iarba verde care se intinde in intreaga curte a manastirii, cu fantana sa de apa dulce, limpede si curata, si cu chiliile calugarilor asezate de jur imprejur. Aceasta manastire este asezata ca intr-o insula, fiind inconjurata de lacuri si de balti, de ape si de mocirla de nepatruns. Si nu este nici un drum care sa duca spre ea, noi insine trecand prin ele cu carabiile. Ei spun ca, daca imparatul (adica sultanul) ar veni sa poarte razboi impotriva ei cu intreaga lui armata, n-ar fi in stare sa o biruie, lucru ce pare adevarat, caci pozitia este foarte puternica si bine intarita, intre locuri care nu ingheata niciodata, chiar in iarna cea mai aspra…”

La 1667 este inmormantat la Comana Draghici Cantacuzino, feciorul Elinei, care moare la Constantinopol si este adus in tara de fiul sau Serban. Tot aici va fi inmormantat mai apoi si Constantin, fiul spatarului Draghici, dupa cum reiese din inscriptia pusa pe mormant la 1699 de Serban. Prin aceste inmormantari succesive se releva trecerea Comanei in seama Cantacuzinilor din ramura lui Draghici, biserica – ctitorie domneasca devenind loc de inhumare a acestora.

In 1699, marele vornic Stefan Cantacuzino daruieste Manastirii Comana un chivot de argint “intru pomenirea parintilor Draghici si Pauana si a sotiilor Maria si Adriana”; informatie ce denota ca ei sunt inmormantati la Comana. In acelasi an, Serban Cantacuzino incepe restaurarea Manastirii Comana. Lucrarile de recladire care vor dura pana in 1703, au fost efectuate in spiritul reinnoirilor aduse in tehnica constructiilor de epoca lui Cantacuzino (1678-1688) si Constantin Brancoveanu (1688-1714). La aceasta restaurare, el adauga chilii noi celor existente, repara si inalta zidurile pana la aproape 15 metri si impodobeste constructia cu elegantul foisor brancovenesc de pe latura de nord.

Deosebit de bogata, dovada fiind mosiile pe care le avea, din Alexandria pana in Vrancea, Manastirea a fost in timpul lui Matei Basarab unul dintre principalele centre religioase ale tarii. Aici isi va face ucenicia si viitorul motropolit al Ardealului si partizan al luptei antiotomane- Sfantul Ierarh si Marturisitor Sava Brancovici (1620-1683).

Manastirea Comana s-a aflat in centrul atentiei in timpul luptelor antiotomane din 1657-1662, precum si i vremea razboiului ruso-austro-turc din 1768-1774.

Afectata de razboaie si de proasta gospodarire, manastirea s-a degradat treptat. In anul 1728, Manastirea Comana este inchinata Patriarhiei Sfantului Mormant din Ierusalim, de catre Nicolae Mavrocordat. Prin aceasta inchinare, manastirea incepe sa-si piarda din averi si mosii.

Dupa secularizarea averilor manastiresti din 1863, calugarii greci parasesc Comana. De la aceasta data nu s-a mai facut nici o reparatie timp de peste 100 de ani, toate mosiile fiind expropriate, iar manastirea devenind biserica parohiala a satului. La 1877, in timpul Razboiului de Independenta, Prefectura judetului a fost gazduita in localul fostei manastiri. La sfarsitul secolului trecut locuia intr-o aripa arendasul mosiei, iar in cealalta functiona Scoala satului.

In anul 1932 se construieste in incinta Manastirii Comana, Mausoleul Eroilor cazuti in primul razboi mondial in luptele de pe Neajlov, dupa indicatiile marelui istoric Nicolae Iorga, din anul 1919.

Sapaturile arheologice intreprinse in 1970-1971 au precizat multe din datele si fazele de constructie. In baza acestor cercetari s-au efectuat lucrari de restaurare a intregului complex. Biserica grava afectata de cutremurele din 1977 si 1986 a fost consolidata in intregime in 1988-1990, urmand ca in anii urmatori sa fie repictata.

In anul 1992, prin purtarea de grija a vrednicului de pomenire Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, Comana redevine manastire de calugari, cu viata monahala de obste.

Contact:
Str. Radu Serban nr. 392, comuna Comana, Giurgiu
Email: manastireacomana@yahoo.com
Web: www.manastireacomana.ro
Staret: Protosinghel Mihail Muscariu
Tel: 0246/283075, 0724215607

PARCUL NATURAL COMANA
Cea mai mare arie protejata din Campia Romana, Parcul Natural Comana, se intinde pe 25.000 de hectare si este cunoscuta mai ales pentru evenimentele istorice petrecute aici. Padurile de stejar si de frasin cuprind exemplare unice, vechi de sute de ani. Arealul rezervatiei cuprinde multe specii de plante si animale protejate prin conventii internationale. O parte dintre habitatele din rezervatie se regasesc insa numai partial in Conventia de la Berna.

PUNCTE DE INTERES:

• Rezervatia de bujor (Paeonia peregrina ssp. romanica) – Padina Tatarului 227 ha
• Rezervatia de ghimpe (Ruscus aculeatus) Oloaga – Gradinari 258 ha
• Rezervatia de margaritar
• Arborii seculari – stejari declarati monument al naturii
• Cabana Fantana cu Nuc, realizata in anul 1889
• Amenajari lacustre sumare in Balta Comana
• Trasee turistice prin padure
• Gara Comana
• Casa Memoriala Gellu Naum
• Manastirea Delta Neajlovului
• Ocolul Silvic Comana (1895 – Parc dendrologic)
• Plaja Lunculita
• Satul Celtic

Balta Comana (Delta Neajlovului)

Parcul Natural Comana cuprinde un ecosistem caracteristic deltei, cunoscut sub numele de Balta Comana, care se intinde pe sute de hectare si este formata din apele impreunate ale Neajlovului si Argesului.

Balta Comana este a treia zona umeda a Romaniei dupa Delta Dunarii si Balta Mica a Brailei si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii. Aceasta gazduieste 141 specii de pasari si 13 specii de pesti. Dintre speciile de pesti Tiganusul si cleanul de Comana se gasesc doar in Balta Comana.

Conditiile stationale oferite de varietate formelor de relief, hidrografice, edafice confera intregii zone un aspect mozaicat, populat de o mare varietate de specii apartinand faunei acvatice. Raul Neajlov se caracterizeaza printr-un coeficient mare de sinuozitate in zona baltii, formand meandre si numeroase canale derivate de mica adancime si inguste pe care abia aluneca o barca (cu apa permanenta sau temporar irigate).

Memorialul Vlad Tepes
Vlad Tepes si-a pierdut viata in timpul luptelor cu Basarab Laiota, care venea cu oaste turceasca din partea opusa, de la Giurgiu, asadar, de la sud de Bucuresti. In consecinta, locul luptelor lui Tepes cu turcii lui Basarab Laiota si al uciderii sale trebuie cautat la sud de Bucuresti. Unde anume izvoarele vremii nu precizeaza. Strainii nu erau interesati de loc ca atare, ci de faptul in sine al disparitiei lui Vlad Tepes, iar relatari interne nu s-au pastrat. Doar in Povestirea a XVIII-a despre Dracula, redactata in slava veche la 1486, apoi tradusa in ruseste, se da un mic detaliu toponimic, anume ca atunci cand oastea lui Tepes a gonit pe turci, “Dracula de bucurie s-a suit pe deal, sa vada cum taie pe turci si s-a departat de oaste”, astfel putand fi ucis de catre complotisti. Detaliul se potriveste cu zona de la sud de Bucuresti, astfel de dealuri putand fi intalnite pe vechiul drum de la Giurgiu la Bucuresti, la nord de acesta din urma, pana in zona Snagovului neexistand nici urma de deal.

Legenda spune:
“…la moartea voievodului mii de izvoare au lacrimat din pamantul inrosit de sange si tot locul se umplu cu ghimpi nemaivazuti pe aceste meleaguri…”
“…dupa de trupul voievodului a fost inmormantat in manastire, calugarii sapara o fantana cu apa lipede si binecuvantata…”
Astazi locul poarta numele de “Fantana cu nucu” si este impanzit cu ghimpi. Planta intalnita de obicei in zona Marii Mediterane, este protejata, fiind incadrata in rezervatia stiintifica de ghimpe (Rucus Aculeatus) din cadrul Parcului Natural Comana.

Gara Comana (Delta Neajlovului)
Statia Comana a fost inaugurata la 31 octombrie 1869, odata cu linia Bucuresti Filaret – Giurgiu, fiind prima linie de cale ferata din Principatele Romane.

Capodopera ce incoroneaza arta Tarii Romanesti din veacul al XVII-lea, palatul brancovenesc de la Mogosoaia sintetizeaza in chip stralucit gratia Venetiei si fastul Orientului. Situat in apropierea Bucurestilor, intr-un parc secular plantat pe malul stang al raului Colentina, edificiul este martor a trei sute de ani de istorie. Curte de vara, dupa 1702, a domnitorului Constantin Brancoveanu (1688-1714), iar in anii 1912-1945, resedinta patronata de principesa Martha Bibescu (1886-1973), scriitoare si amfitrioana desavarsita pentru regi, ambasadori si literati, palatul constituie un important centru de intalnire a mediilor politic, aristrocrat si cultural pana la cel de-al Doilea Razboi Mondial, precum si un model de referinta pentru stilul national in arhitectura romaneasca.
Palatul, astazi muzeu, gazduieste o colectie de arta contemporana si diferite expozitii temporare ale artistilor plastici contemporani. (Sursa: brosura Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia)

CUM AJUNGEM LA PALATUL MOGOSOAIA
Ansamblul Istoric Brancovenesc este situat la 14 km de Bucuresti, putin abatuta din soseaua de duce la Targoviste (pe partea stanga in directia de mers). Transportul se poate efectua atat cu masina personala, bicicleta, dar si cu microbuze din Piata Chibrit (Bucurestii Noi) care circula aproximativ odata la 10 minute pe ruta Bucuresti – Buftea. O varianta de transport cu microbuzul am gasit-o aici (alegeti ruta Bucuresti – Buftea).

ELEMENTELE ANSAMBLULUI BRANCOVENESC DE LA MOGOSOAIA

1. PALATUL MOGOSOAIA, terminat de Constantin Brancoveanu in anul 1702 si daruit fiului sau Stefan, a fost restaurat integral de Martha si George Valentin Bibescu in anii 1912-1927.

2. CASA DE OASPETI, ridicata de Nicolae G. Bibescu in 1870 pe amplasamentul unui conac din sec. XVII, a fost refacuta de arhitectul George Matei Cantacuzino in anii 1922-1930.

3. BISERICA SFANTUL GHEORGHE, ridicata de Constantin Brancoveanu in anul 1688, a fost impodobita cu fresce in 1705.

4. TURNUL PORTII, inaltat in 1702, a fost restaurat in anii 1930 si 1980.

5. CUHIA (bucataria brancoveneasca) a fost construita in anii 1681-1702; turnurile au fost refacute in 1965.

6. GHETARIA, in verile de dinainte de 1900, se pastrau sub stuf blocuri de gheata din Lacul Mogosoaia; constructia a fost restaurata in anul 1960.

7. SERELE, comandate de Nicolae G. Bibescu unui atelier parizian in anul 1890, au fost refacute in 2002.

8. CAVOUL FAMILIEI BIBESCU, construit de Nicolae G. Bibescu in anul 1870, a fost restaurat in 1997.

9. STATUILE LUI LENIN, care odinoara erau amplasate in Bucuresti, sunt depozitate dupa zidul din spatele cuhiei.

BISERICA CU HRAMUL SFANTUL GHEORGHE DE LA PALATUL MOGOSOAIA

Biserica “Sfantul Gherorghe” este amplasata in incinta Ansamblului Istoric Brancovenesc, langa palatul ce isi oglindeste maretia in apele Lacului Mogosoaia. Odinioara se numea “”Sfantul Gheroghe din Pajiste”.

Biserica a fost ctitorita de Constantin Brancoveanu in anul 1688, pe vremea cand era logofat, in zilele unchiului sau dupa mama, Serban Cantacuzino Voievod.

Pisania, sapata in piatra, asezata in pridvor asupra usii de la intarea in pronaosul bisericii are urmatorul cuprins:
“Svanta aceasta biserica a carei hram sfantului mare mucenic Gheorghe din pajiste, spre slava Domnului celui in trei obraze si o fiinta Dumneze sa mareste si sa proslaveste in veci, o au ridicat si au facut Constantin Brancoveanu neprestan sa se cante si sa se slaveasca si apoi ca buna pomenire lui si parintilor lui in neuitatul sa lase si sa ramaie, care s-au zidit in zilele crestinului Domn Io Serban Cantacuzino de la spasenia lumii 1688 Septemvrie din zile 20.”

Din cuprinsul pisaniei se vede ca biserica era asezata, ca de obicei, catre marginea satului de unde si adaosul “”din pajiste”.
Biserica are forma de nava. Zidurile laterale groase sunt legate intre ele prin ziduri transversale si acoperite cu bolti cilindrice si calote semisferice. Toata constructia este din caramida.

Pridvorul, deschis si larg se sprijina pe opt coloane de forma rotunda, de caramida. Exteriorul este impartit in doua zone printr-un brau rotunjit de caramida, iesit in relief.

Pictura dateaza din anul 1705 precum arata inscriptia in limba greaca scris cu negru in sfantul altar si se datoreaza zugravului grec Constantinos. Icoanele imparatesti dateaza din 1912.
In partea dreapta a pronaosului se afla mormantul unuia dintre descendentii ctitorilor – George Valentin Bibescu, intemeietorul legii Aviatiei Romane, unui dintre primii aviatori cu calificare internationala, decedat la 2 iulie 1941.

In trecut biserica a fost ingrijita de ctitori si de urmasii lor iar mai apoi de enoriasii Parohiei Mogosoaia. In anul 1912 Familia Bibescu s-a ingrijit de reparatia si curatirea picturii si a catapetesmei. In anul 1952 s-a reparat clopotnita, in 1954 s-a refacut in intregime acoperisul de sindrila al bisericii cu ajutorul material al enoriasilor si al Arhiepiscopiei Bucurestilor si al Departamentului Cultelor. In 1960 s-a introdus lumina electrica iar in 1970 s-a acoperit din nou cu sita si a fost termificata. La 1 noiembrie 1976 a inceput lucrarea de spalare si reconstituire in pronaos. Fiind afectata de cutremurul din 1977 biserica a fost consolidata si reparata in perioada 1978-1981. In anul 2001 s-a refacut acoperisul si cu bunavointa conducerii Complexului Brancovenesc Mogosoaia sfanta biserica a fost racordata la sursa de caldura constanta existenta in palat.

Program vizitare muzeu: Marti – Duminica 10-18; Inchis: lunea, 1 ianuarie, prima zi de Paste ortodox, 1 si 25 decembrie.
Preturi intrare muzeu: Bilet intreg: 5 lei, Bilet redus pentru elevi, studenti, pensionari 2 lei

Date de contact:
Tel: 021-350 66 16
Fax: 021-350 66 18
E-mail: office @ palatebrancovenesti.ro
http://www.palatebrancovenesti.ro

Drumul national nr. 1 ofera o legatura rapida intre Bucuresti si Muntii Bucegi, Brasov sau Tara Barsei, dar de indata ce il parasim ne dam seama ca avem multe obiective turistice interesante de vizitat. Parasind DN1 in dreptul localitatii Campina putem vizita Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu si Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu. Continuandu-ne drumul spre Brebu, Ansamblul Arhitectural realizat de Matei Basarab intre anii 1640-1650 ne putem bucura de momente de liniste intr-un cadrul arhitectural muntenesc. Reintosi pe drumul national, ne indreptam spre Muzeul Cinegetic din Posada.

ITINERARIU TRASEU: Traseul: Campina – Doftana – Brebu – Posada
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: 75 km
TIMP PARCURGERE (fara timpi de vizitare): 1 ora 30 min aprox.

OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu, Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Ansamblul arhitectural Brebu, Muzeul Cinegetic Posada

OBIECTIVE TURISTICE IN CAMPINA:

MUZEUL MEMORIAL NICOLAE GRIGORESCU
Camil Ressu spunea despre Grigorescu – “picta cu placere vadita, surazator, comunicativ, cum ii era chemarea. A pictat intr-un stil al epocii lui, in apostrofe miscatoare, monotone ca si in ritmul doinei, gratia spiritului si fanteziei. Opera lui tine un loc nemarginit in admiratia publicului, pentru ca nici un alt artist, de la dansul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.”
Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne, portretist, peisagist, a pictat nenumarate scene istorice, campenesti, de razboi, natura statica. A trait intre anii 1838-1907.
A inceput a picta folosind teme religioase icoane si pictura murala in cateva biserici si manastiri din Romania. Pictura de la manastirea Agapia a ramas pana in zilele noastre.

Drintre tablourile sale pictate cele mai renumite amintim: “Car cu boi”, “Spalatorese in Bretania”, “Taranca franceza in vie”, “Fetita bretona”, “Plaja la ocean”, “Batrana la Brolle”, “Strada la Vitre”, “Interior la Vitre”, “Pescarita la Granville”.
A reusit sa redea in mod direct si spontan adevarata imagine a naturii dar si a scenelor legate de Razboiul de Independenta (1877) la care a participat ca reporter de razboi: “Trecerea Dunarii la Corabia”, “Cap de pod intre Tumu Magurele si Nicopole”, “Caruta de campanie cu trei cai”, “Rosier calare”, “Turc fumand din pipa”; “Vedete la Plevna”, “Ambulanta pe front”.
O descriere mai detaliata despre Muzeul Nicolae Grigorescu gasiti aici.
Adresa: Str. Carol I 166, Telefon: 0244 33.55.98; Program de vizitare: vara: Luni – închis, Marti – Duminica 10-18; iarna: Luni – închis, Marti – Duminica 9-17

MUZEUL BOGDAN PETRICEICU HASDEU

Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit si inchinat Castelul din Campina in memoria fiicei sale defuncte in anul 1888, la optsprezece ani, de tuberculoza. Copil precoce, tanara a scris poezii, proza si teatru in limba franceza, iar opera sa a fost publicata postum, prin grija parintelui, la editura pariziana “Hachette”. De la moartea copilei, savantul B. P. Hasdeu a consacrat un adevarat cult fiicei sale.A ales calea spiritismului ca unic mod de a se consola si de a experimenta comunicarea cu lumea de dincolo.

Planul initial al Castelului era asemanator cu cel al unei catedrale. Treptat, el a fost modificat pana la forma finala : trei turnuri de piatra, crenelate, cel din mijloc fiind domul care adaposteste templul. Existau langa turnul din stanga doua contraforturi intre care circula un lift pentru urcarea merindelor la terasa medie, acolo unde omul de stiinta obisnuia sa petreaca ore in timpul zilelor calduroase.

Pe usa de piatra se observa stema familiei Petriceicu, deviza familiei Hasdeu ” Pro fide et patria ” si cuvintele lui Galileo Galilei ” E pur si muove “. Aceasta se rotea in jurul unui ax si reprezenta intrarea principala in Castel. Este flancata de doua tronuri de piatra pe care sunt sapate cele sapte reincarnari importante ale Juliei, cele douasprezece legi si simbolurile pitagoreice (pentagrama si cele sapte cercuri). Pe fiecare tron se afla cate un sfinx feminin, pazitor al intrarii. Deasupra usii se gaseste Ochiul Lumii, iar pe creneluri se poate citi o data : 2 iulie, data la care B.P. Hasdeu obisnuia sa le aniverseze simbolic pe cele doua Iulii ale sale : sotia si fiica. Usile laterale sunt prevazute cu grilaje simbolizand Soarele, de aceea ele erau pictate in galben si albastru spre verde.
Copertinele aveau vitralii colorate in aceleasi nuante, iar deasupra lor se aflau doua simboluri: Crucea in pozitie verticala, iar dedesuptul ei Semiluna in pozitie orizontala. Ferestrele Castelului au, deasemenea, grilaje si vitralii taiate de o cruce, iar la interior de o parte si de alta sunt oglinzi paralele. Rolul oglinzilor paralele este unul simbolic : cu ajutorul lor, tot ce patrunde pe acolo este recreat la infinit.

Sursa informataiilor de mai sus si o descriere mai detaliata despre Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu gasiti aici.
Adresa: Str. Carol I 199, Telefon: 0244 33.55.99; 0244 33.55.98, Orar: 9:00 – 17:00; Luni-inchis

ANSAMBLUL ARHITECTURAL DE LA BREBU

Acesta se constituie ca unul dintre cele mai importante monumente realizate de Matei Basarab intre anii 1640-1650 fiind totodata o reprezentativa realizare a arhitecturii muntenesti din secolul al XVII-lea.
Azi, din cladirile manastirii Brebu, se mai pastreaza: biserica, casa domneasca si turnul de la intrare cu zidurile de incinta.

Biserica (30×10 m) asemanatoare cu cea de la Dealu are un plan triconic (trilobat), cu o turla pe naos si alte doua, mai mici, pe pronaos. Zidurile bisericii, din caramida, au o grosime la temelie de 2 m. Altarul este boltit cu o semicalota care pastreaza si azi pictura lui Seva Hentia.

La exterior, biserica are un parament de caramida aparenta, cu decoratia alcatuita din doua registre: dreptunghiulare in partea inferioara si cu arc in plin centru in partea superioara.
Usa si ferestrele, din piatra, sunt realizate de mesterul Lupu, reprezentand reminescente ale goticului moldovenesc tarziu. Numele mesterului se pastreaza pe stalpul portalului de la intrare.

Casa domneasca de mari dimensiuni (11,80×30,20 m) are o forma dreptunghiulara, fiind una din cele mai importante cladiri laice din Tara Romaneasca care s-au cladit pana astazi. Constructia, alcatuita din noua camere si o sufragerie, se ridica pe doua pivnite la care accesul se face printru-un garlici boltit, peste care a fost ridicat un foisor. Pivnitele sunt prevazute cu bolti sustinute de arce dublouri.

Turnul de la intrare, monumental, are parter si trei eraje, dominand imprejurimile prin inaltimea sa (27 m) si este prevazut cu metereze de tragere.

Zidul de incinta, inalt de 5-6 m, este construit din caramida si piatra de rau, fiind foarte bine conservat pe tot perimetrul sau. Intrarea, plasata pe partea sudica a incintei, se face pe sub turnul clopotnita.
In incaperile casei domnesti, Muzeul de Istorie si Arheologie al judetului Prahova a organizat o interesanta expozitie de istorie si arta medievala, in care, un patrimoniu bogat si divers ilustreaza aspecte ale vietii economice, sociale si culturale din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea.
Adresa: Manastirea Brebu (in incinta), localitatea Brebu, Telefon: 0244 35.77.31

MUZEUL CINEGETIC POSADA

Muzeul Cinegetic din Posada detine o colectie numeroasa de trofee de vanatoare, dar si exemplare imapiate de mamifere si pasari specifice teritoriului Romaniei. Printre speciile prezentate in colectia permanenta putem vedea mamifere ca: bourul, zimbru, capra, cerbul, cerbul lopatar, capriorul si muflonul, mistretul, rasul, lupul si ursul brun. Pasari ca bufnita, corbul, dropia, cocosul de munte, fazanul si pasari din Deltei Dunarii sunt si ele prezente.
Muzeul avand un specific vanatoresc, ne ofera si o galerie in care putem vedea arme vechi de vanatoare, printre care si a domnitorului Al. I. Cuza, dar si tablouri infatisand scene si caini de vanatoare.

Monumentul triumfal face parte dintr-un Complexul Arhelologic Tropaeum Traiani, alcatuit din Monumentul triumfal, Mormantul tumular din spatele sau si Altarul comemorativ, ridicat de solatii cazuti in luptele date in zona in anul 102 p.Chr. Obiectivele amintite au fost cercetate de marele arhitect roman Grigore Tocilescu intre anii 1882-1894. Complezul este dispus sub forma de triunghi isoscel, baza lui fiind marcata de monument si tumulul funerar, iar in varful triunghiului este amplasat altarul.

Traseul: Constanta – Basarabi – Ciocarlia – Deleni – Adamclisi (distanta: aproximativ 65 km parcursi in 1h 10min)

Altarul
Ridicat in amintirea soldatilor cazuti in luptele date de romanii condusi de imparatul Traian (98-117) impotriva unei coalitii realizate de regele dac Decebal. Altarul avea forma paralelipipedica, cu latura de 12 m si inaltimea de 6m. Dupa fragementele de inscriptie s-a estimat ca pe altar apareau numele a circa 4000 de soldati, cazuti in formidabila inclestare de pe platoul de la Adamclisi.

Monumentul triumfal
A fost construit, conform inscriptiei, intre anii 106-109, dupa proiectul lui Apollodor din Damasc. Este o cnstructie cilindrica, avand trepte la baza, iar diametrul este de 40m. In zona mediana se aflau 54 de metope, care redau luptele dintre romani si aliatii regelui dac. Reliefurile erau incadrate de frize si separate de pilastri ornamentali. La partea superioara se afla un attic festonat, prevazut cu 27 de creneluri, pe care erau figurati prizonieri. Acoperisul de forma conica era realizat din solzi de piatra, iar trofeul propriu-zis era asezat pe doua prisme suprapuse, fiind incadrat de doua personaje feminine sezand si un personaj masculin cu mainile la spate.
Semnificatia complexului a fost sesizata de Grigore Tocilescu, care a aratat ca monumentul este un certificat de nastere, in piatra, a poporului roman.

Cetatea Tropaeum Traiani
Se afla la 1,4 km sd-vest de monument si a fost construita in timpul imparatului Traian, imediat dupa batalia de aici. De la inceput asezarea a avut rangul de municipiu. In anul 316, imparatul Constantin, un mare admirator al lui Traian, a ridicat din temelii cetatea pe care o vede azi vizitatorul. Locuirea a incetat la Tropaeum Traiani in prima jumatate a secolului VII p.chr.
Cercetarea arheologica a pus in evidenta incinta cu cele 4 porti, strada principala, 7 bazilici crestine, o bazilica in forul cetatii si alte constructii, continuand si in prezent.

Muzeul Troapaeum Traiani
Se afla in centrul localitatii Adamclisi si adaposteste piesele originale ale monumentului, precum si numeroase obiecte, descoperite in cetatea Tropaeum Traiani.

La o departare de cinci sute de stadii de Gura Sacra a Istrului, mergand neincetat de-a lungul tarmului marii- in asa fel ca sa-l ai la dreapta- , se afla orasul Istros, colonie a milesienilor. Vine apoi Tomis, alta cetate- tot mica- , la o departare de doua sute cincizeci de stadii de cealalta. Apoi, la un interval de doua sute optzeci de stadii de la Tomis, ni se infatiseaza orasul Callatis care este o colonie a heracleiei.

Asa ne prezenta Strabon in lucrarea sa Geografia tarmul Marii Negre din zona Tomisului. Astazi, la o departare de nici 60 de kilometrii de orasul Istros, gasim orasul Constanta si mica sa cetate- Mamaia, cetate a celor cu ghiul, lant si Lamborghini. Pentru a sta cat mai departe de aceste specimene recomandam o plimbare pe nistre drumuri care, pe anumite portiuni, ne dau impresia ca mergem chiar pe urmele lui Strabon… ca stare a carosabilului.

Si ca sa recapitulam plecam din Constanta, trecem prin Navodari, Corbu iar inainte de intrarea in orasul Istria un indicator catre dreapta ne indica directia care trebuie urmata. Peisaj este unul formidabil prin simplitatea si pustietatea sa, iar daca avem putin noroc putem admira stoluri de pelicani.

Traseul: Constanta – Ovidiu – Navodari – Corbu – Istria – Cetatea Histria (distanta: aproximativ 55 km parcursi in 1h 15min)

Histria – cel mai vechi oras de pe teritoriul actualei Romanii – a fost fondat de colonistii greci veniti din Milet la jumatatea secolului al VII-lea a.Chr si a fost parasit de ultimii lui locuitori in a doua jumatate a secolului al VII-lea p.Chr. In decursul a celor 1300 de ani de locuire neintrerupta, orasul a fost aparat de cinci ziduri de incinta succesive, corespunzand marilor etape istorice traversate de-a lungul existentei sale (perioadele arhaica, clasica, elenistica, romana timpurie si romana tarzie). In interiorul respectivelor incinte au fost decoperite monumente dintre cele mai remarcabile, incepand cu temple si altare grecesti si continuand cu terme romane, basilici civile, luxoase locuinte particulare, basilici crestine, precum si cu o catedrala episcopala. Bogatia si varietatea monumentelor descoperite, ca si a pieselor care pot fi admirate in elegantul muzeu local, au facut ca Histria sa fie considerata – pe buna dreptate – un veritabil Pompei romanesc. Sapaturile arheologice – incepute de marele istoric roman Vasile Parvan in anul 1914- nu contenesc a aduce la lumina noi dovezi ale stralucitoarei civilizatii greco-romane, matricea celei europene din zilele noastre.

Pentru a ajunge la Cabana si Varful Omu (2505m), traseul care porneste de la Cabana Babele reprezinta cea mai comoda modalitate. Este un traseu usor, dar care ofera privelisti spectaculoase spre Valea Cerbului, Coltii Morarului si Valea Obarsiei. La Cabana Babele urcam cel mai usor cu telecabina. Un sfat util ar fi acela de a fi foarte devreme la telecabina, pentru ca se formeaza cozi foarte lungi de turisti dornici sa urce la Platoul Bucegilor. De la Cabana Babele spre Varful Omu urmam traseul marcat Banda Galbena.

Traseu: Cabana Babele (2200m) – Cabana Omul (2505 m)
Marcaj: Banda Galbena
Durata: 2h

Traseul trece pe langa stancile Babele si Sfinx, apoi urmeaza o scurta portiune de drum alpin care ajunge la Releul Costila. Continuand mersul pe marcaj, dupa o portiune de urcus domol, ajungem in Saua Sugarilor (2295m) unde traseul se bifurca. In stanga este poteca de iarna care urca peste Coltii Obarsiei, iar inainte este varianta de vara, pe la Cerdacul Obarsiei, ambele variante intalnindu-se in Saua Vaii Cerbului. In continuare se trece de Varful Gavanele (2493m), si dupa ocolirea Varfului Bucura Dumbrava (2503m), ajungem la Cabana Omul.

Pentru intoarcere in Busteni putem folosi acelasi traseu pana la Cabana Babele sau putem alege varianta de a cobori prin Valea Cerbului, marcaj cu banda galbena. Traseu este pe cat de lung si obositor, pe atat de minunat de parcurs datorita panoramelor spre Coltii Morarului si Muntele Costila. Traseul nu este recomandat pe timp de iarna. De la Cabana Omu pana in Poiana Vaii Cerbului avem de mers aproximativ 4 ore, iar de aici avem 2 variante de a ajunge in Busteni.

Prima este aceea de a merge pe traseul prin Poiana Costilei, marcat cu triunghi rosu, care in aproximativ 2 ore ne scoate la Caminul Alpin, sau putem alege drumul spre Cabana Gura Diham (banda galbena) la care ajungem intr-o ora si jumatate. De aici mai trebuie parcurs drumul auto de aproximativ 3 km spre Busteni.

Cheile Sapte Scari sunt situate in partea central-vestica a Muntilor Piatra Mare, la o altitudine medie de 980m, nu departe de Valea Timisului (Dambu Morii), pe paraul Sapte Scari, afluent de stanga a Vaii Sipoaie. Sunt cele mai mari si mai spectaculoase chei din intreg arealul Masivului Piatra Mare.

Au o lungime de 160m si o diferenta de nivel de 58m. Prima treapta a cascadei, de jos in sus, are o inaltime de 8m, urmata de alte 6 trepte, cea mai mare avand peste 35m inaltime.

Sapte Scari, adancite in calcare jurasice, pastreaza urmele evolutiei morfologice recente a intregului masiv. Epigeneza accelerata a determinat adancirea in conglomerate cretacice si apoi calcare jurasice a paraului, avand ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele 7 cascade) ce succed pe talveg (inaltimi de 2,5 – 15 m) si au la baza marmite. Evolutia vaii s-a produs pe traseul complex al unei retele de falii si diaclaza, ce au deschis conditii pentru aparitia unor tuburi de presiune din care se pastreaza marmitele laterale etajate pe versanti, de varsta cuaternara.

Traseul porneste din dreptul Cabanei Dambul Morii (670 m), accesul facandu-se din DN 1. Venind din directia Timisul de Jos spre Brasov, dupa ce trecem de o benzinarie, facem dreapta peste rau pe pod. Continuam drumul facand slalom printre gropile ramase din programul “Aici sunt banii dumneavoastra”, si mai trecem peste un mic pod pe dreapta pana in dreptul unei bariere unde putem parca masina. De aici incepe traseul propriuzis, marcat banda galbena pe care il urmam aproximativ o ora de mers pana la baza canionului. Traseul prin canion nu prezinta mari pericole, dar trebuie atentie la urcatul scarilor care din cauza apei sunt alunecoase.

Dupa parcurgerea celor 7 scari in aprozimativ o jumatate de ora, ajungem la un punct de rascruce de unde putem alege: traseul din dreapta pentru ocolirea canionului (marcaj punct rosu) si intoarcerea pe acelasi traseu ca la venire (banda galbena) in aproximativ o ora, sau traseul din stanga marcat cu triunghi albastru spre Prapastia Ursului si continuarea pe traseul Drumul Familiar marcat cu banda rosie pana foarte aproape de bariera de unde ne-am inceput traseul. Noi am ales ultima varianta pe care am parcurs-o in aproximativ 2 ore, traseul neprezentand mari dificultati, el fiind mai mult de promenada.

Traseul prin Canionul Sapte Scari este un traseu accesibil unui grup variat de iubitori de natura, el reprezentand o alternativa foarte buna pentru o iesire de o zi, in locul clasicului gratar la padure.