Drumul national nr. 1 ofera o legatura rapida intre Bucuresti si Muntii Bucegi, Brasov sau Tara Barsei, dar de indata ce il parasim ne dam seama ca avem multe obiective turistice interesante de vizitat. Parasind DN1 in dreptul localitatii Campina putem vizita Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu si Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu. Continuandu-ne drumul spre Brebu, Ansamblul Arhitectural realizat de Matei Basarab intre anii 1640-1650 ne putem bucura de momente de liniste intr-un cadrul arhitectural muntenesc. Reintosi pe drumul national, ne indreptam spre Muzeul Cinegetic din Posada.

ITINERARIU TRASEU: Traseul: Campina – Doftana – Brebu – Posada
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: 75 km
TIMP PARCURGERE (fara timpi de vizitare): 1 ora 30 min aprox.

OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu, Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Ansamblul arhitectural Brebu, Muzeul Cinegetic Posada

OBIECTIVE TURISTICE IN CAMPINA:

MUZEUL MEMORIAL NICOLAE GRIGORESCU
Camil Ressu spunea despre Grigorescu – “picta cu placere vadita, surazator, comunicativ, cum ii era chemarea. A pictat intr-un stil al epocii lui, in apostrofe miscatoare, monotone ca si in ritmul doinei, gratia spiritului si fanteziei. Opera lui tine un loc nemarginit in admiratia publicului, pentru ca nici un alt artist, de la dansul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.”
Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne, portretist, peisagist, a pictat nenumarate scene istorice, campenesti, de razboi, natura statica. A trait intre anii 1838-1907.
A inceput a picta folosind teme religioase icoane si pictura murala in cateva biserici si manastiri din Romania. Pictura de la manastirea Agapia a ramas pana in zilele noastre.

Drintre tablourile sale pictate cele mai renumite amintim: “Car cu boi”, “Spalatorese in Bretania”, “Taranca franceza in vie”, “Fetita bretona”, “Plaja la ocean”, “Batrana la Brolle”, “Strada la Vitre”, “Interior la Vitre”, “Pescarita la Granville”.
A reusit sa redea in mod direct si spontan adevarata imagine a naturii dar si a scenelor legate de Razboiul de Independenta (1877) la care a participat ca reporter de razboi: “Trecerea Dunarii la Corabia”, “Cap de pod intre Tumu Magurele si Nicopole”, “Caruta de campanie cu trei cai”, “Rosier calare”, “Turc fumand din pipa”; “Vedete la Plevna”, “Ambulanta pe front”.
O descriere mai detaliata despre Muzeul Nicolae Grigorescu gasiti aici.
Adresa: Str. Carol I 166, Telefon: 0244 33.55.98; Program de vizitare: vara: Luni – închis, Marti – Duminica 10-18; iarna: Luni – închis, Marti – Duminica 9-17

MUZEUL BOGDAN PETRICEICU HASDEU

Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit si inchinat Castelul din Campina in memoria fiicei sale defuncte in anul 1888, la optsprezece ani, de tuberculoza. Copil precoce, tanara a scris poezii, proza si teatru in limba franceza, iar opera sa a fost publicata postum, prin grija parintelui, la editura pariziana “Hachette”. De la moartea copilei, savantul B. P. Hasdeu a consacrat un adevarat cult fiicei sale.A ales calea spiritismului ca unic mod de a se consola si de a experimenta comunicarea cu lumea de dincolo.

Planul initial al Castelului era asemanator cu cel al unei catedrale. Treptat, el a fost modificat pana la forma finala : trei turnuri de piatra, crenelate, cel din mijloc fiind domul care adaposteste templul. Existau langa turnul din stanga doua contraforturi intre care circula un lift pentru urcarea merindelor la terasa medie, acolo unde omul de stiinta obisnuia sa petreaca ore in timpul zilelor calduroase.

Pe usa de piatra se observa stema familiei Petriceicu, deviza familiei Hasdeu ” Pro fide et patria ” si cuvintele lui Galileo Galilei ” E pur si muove “. Aceasta se rotea in jurul unui ax si reprezenta intrarea principala in Castel. Este flancata de doua tronuri de piatra pe care sunt sapate cele sapte reincarnari importante ale Juliei, cele douasprezece legi si simbolurile pitagoreice (pentagrama si cele sapte cercuri). Pe fiecare tron se afla cate un sfinx feminin, pazitor al intrarii. Deasupra usii se gaseste Ochiul Lumii, iar pe creneluri se poate citi o data : 2 iulie, data la care B.P. Hasdeu obisnuia sa le aniverseze simbolic pe cele doua Iulii ale sale : sotia si fiica. Usile laterale sunt prevazute cu grilaje simbolizand Soarele, de aceea ele erau pictate in galben si albastru spre verde.
Copertinele aveau vitralii colorate in aceleasi nuante, iar deasupra lor se aflau doua simboluri: Crucea in pozitie verticala, iar dedesuptul ei Semiluna in pozitie orizontala. Ferestrele Castelului au, deasemenea, grilaje si vitralii taiate de o cruce, iar la interior de o parte si de alta sunt oglinzi paralele. Rolul oglinzilor paralele este unul simbolic : cu ajutorul lor, tot ce patrunde pe acolo este recreat la infinit.

Sursa informataiilor de mai sus si o descriere mai detaliata despre Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu gasiti aici.
Adresa: Str. Carol I 199, Telefon: 0244 33.55.99; 0244 33.55.98, Orar: 9:00 – 17:00; Luni-inchis

ANSAMBLUL ARHITECTURAL DE LA BREBU

Acesta se constituie ca unul dintre cele mai importante monumente realizate de Matei Basarab intre anii 1640-1650 fiind totodata o reprezentativa realizare a arhitecturii muntenesti din secolul al XVII-lea.
Azi, din cladirile manastirii Brebu, se mai pastreaza: biserica, casa domneasca si turnul de la intrare cu zidurile de incinta.

Biserica (30×10 m) asemanatoare cu cea de la Dealu are un plan triconic (trilobat), cu o turla pe naos si alte doua, mai mici, pe pronaos. Zidurile bisericii, din caramida, au o grosime la temelie de 2 m. Altarul este boltit cu o semicalota care pastreaza si azi pictura lui Seva Hentia.

La exterior, biserica are un parament de caramida aparenta, cu decoratia alcatuita din doua registre: dreptunghiulare in partea inferioara si cu arc in plin centru in partea superioara.
Usa si ferestrele, din piatra, sunt realizate de mesterul Lupu, reprezentand reminescente ale goticului moldovenesc tarziu. Numele mesterului se pastreaza pe stalpul portalului de la intrare.

Casa domneasca de mari dimensiuni (11,80×30,20 m) are o forma dreptunghiulara, fiind una din cele mai importante cladiri laice din Tara Romaneasca care s-au cladit pana astazi. Constructia, alcatuita din noua camere si o sufragerie, se ridica pe doua pivnite la care accesul se face printru-un garlici boltit, peste care a fost ridicat un foisor. Pivnitele sunt prevazute cu bolti sustinute de arce dublouri.

Turnul de la intrare, monumental, are parter si trei eraje, dominand imprejurimile prin inaltimea sa (27 m) si este prevazut cu metereze de tragere.

Zidul de incinta, inalt de 5-6 m, este construit din caramida si piatra de rau, fiind foarte bine conservat pe tot perimetrul sau. Intrarea, plasata pe partea sudica a incintei, se face pe sub turnul clopotnita.
In incaperile casei domnesti, Muzeul de Istorie si Arheologie al judetului Prahova a organizat o interesanta expozitie de istorie si arta medievala, in care, un patrimoniu bogat si divers ilustreaza aspecte ale vietii economice, sociale si culturale din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea.
Adresa: Manastirea Brebu (in incinta), localitatea Brebu, Telefon: 0244 35.77.31

MUZEUL CINEGETIC POSADA

Muzeul Cinegetic din Posada detine o colectie numeroasa de trofee de vanatoare, dar si exemplare imapiate de mamifere si pasari specifice teritoriului Romaniei. Printre speciile prezentate in colectia permanenta putem vedea mamifere ca: bourul, zimbru, capra, cerbul, cerbul lopatar, capriorul si muflonul, mistretul, rasul, lupul si ursul brun. Pasari ca bufnita, corbul, dropia, cocosul de munte, fazanul si pasari din Deltei Dunarii sunt si ele prezente.
Muzeul avand un specific vanatoresc, ne ofera si o galerie in care putem vedea arme vechi de vanatoare, printre care si a domnitorului Al. I. Cuza, dar si tablouri infatisand scene si caini de vanatoare.

Monumentul triumfal face parte dintr-un Complexul Arhelologic Tropaeum Traiani, alcatuit din Monumentul triumfal, Mormantul tumular din spatele sau si Altarul comemorativ, ridicat de solatii cazuti in luptele date in zona in anul 102 p.Chr. Obiectivele amintite au fost cercetate de marele arhitect roman Grigore Tocilescu intre anii 1882-1894. Complezul este dispus sub forma de triunghi isoscel, baza lui fiind marcata de monument si tumulul funerar, iar in varful triunghiului este amplasat altarul.

Traseul: Constanta – Basarabi – Ciocarlia – Deleni – Adamclisi (distanta: aproximativ 65 km parcursi in 1h 10min)

Altarul
Ridicat in amintirea soldatilor cazuti in luptele date de romanii condusi de imparatul Traian (98-117) impotriva unei coalitii realizate de regele dac Decebal. Altarul avea forma paralelipipedica, cu latura de 12 m si inaltimea de 6m. Dupa fragementele de inscriptie s-a estimat ca pe altar apareau numele a circa 4000 de soldati, cazuti in formidabila inclestare de pe platoul de la Adamclisi.

Monumentul triumfal
A fost construit, conform inscriptiei, intre anii 106-109, dupa proiectul lui Apollodor din Damasc. Este o cnstructie cilindrica, avand trepte la baza, iar diametrul este de 40m. In zona mediana se aflau 54 de metope, care redau luptele dintre romani si aliatii regelui dac. Reliefurile erau incadrate de frize si separate de pilastri ornamentali. La partea superioara se afla un attic festonat, prevazut cu 27 de creneluri, pe care erau figurati prizonieri. Acoperisul de forma conica era realizat din solzi de piatra, iar trofeul propriu-zis era asezat pe doua prisme suprapuse, fiind incadrat de doua personaje feminine sezand si un personaj masculin cu mainile la spate.
Semnificatia complexului a fost sesizata de Grigore Tocilescu, care a aratat ca monumentul este un certificat de nastere, in piatra, a poporului roman.

Cetatea Tropaeum Traiani
Se afla la 1,4 km sd-vest de monument si a fost construita in timpul imparatului Traian, imediat dupa batalia de aici. De la inceput asezarea a avut rangul de municipiu. In anul 316, imparatul Constantin, un mare admirator al lui Traian, a ridicat din temelii cetatea pe care o vede azi vizitatorul. Locuirea a incetat la Tropaeum Traiani in prima jumatate a secolului VII p.chr.
Cercetarea arheologica a pus in evidenta incinta cu cele 4 porti, strada principala, 7 bazilici crestine, o bazilica in forul cetatii si alte constructii, continuand si in prezent.

Muzeul Troapaeum Traiani
Se afla in centrul localitatii Adamclisi si adaposteste piesele originale ale monumentului, precum si numeroase obiecte, descoperite in cetatea Tropaeum Traiani.

Traseul initial presupunea parcurgerea Crestei Pietrei Craiului din nord de la Saua Padinii Inchise pana la Saua Funduri in sud. Sambata ne propuneam sa urcam pe creasta pe la Refugiul Diana, pe Brana Caprelor, urmand sa dormim la Refugiul Grind, iar duminica sa continuam traseul de creasta pana la Saua Funduri si sa ne intoarcem spre Cabana Plaiul Foii pe la Marele Grohotis. Dar cum planul de acasa nu este mereu acelasi cu cel de pe munte, traseul a fost trei sferturi altul decat cel planificat/dorit.

Traseul: Zarnesti – Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul Diana (alt. 1480 m) – Brana Caprelor – Saua Padinii Inchise (alt 1955m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Padinile Frumoase – Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti

SAMBATA
Traseu: Zarnesti – Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul Diana (alt. 1480 m) – Brana Caprelor – Saua Padinii Inchise (alt 1955m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m)
Marcaj: Zarnesti – Cabana Plaiul Foii (alt. 849 m) – Refugiul Diana (alt. 1480 m) – Triunghi Galben, Durata 2h30min
Refugiul Diana (alt. 1480 m) – Padina Popii – Varful Padina Popii (alt 2025m) – Banda Albastra, Durata 2h
Varful Padina Popii (alt 2025m) – Creasta Nordica – Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Punct Rosu, Durata 1h

Pornim din Bucuresti, si dupa cateva momente de pierdut vremea pe Centura Ploiestiului, dupa slalomul printre gropile de la Paraul Rece, ajungem in Zarnesti. La ora 12 eram la Cabana Plaiul Foii unde ne schimbam in “tinuta de scandal”. Plecam, lasam masina in parcare si incepem sa urcam spre Refugiul Diana pe marcaj triunghi galben. Intrarea in traseu se face teoretic direct din drumul Zarnesti-Plaiul Foii, numai ca noi, negasind nici un marcaj, am urcat intr-o poiana cam la nimereala, reusind totusi sa prindem marcajul.

Dupa 2 ore jumatate de mers, eram in fata refugiului si ne incepeam urcusul pe traseul din stanga prin Brana Caprelor – La Gavan marcat cu banda albastra, o varianta este prin dreapta, prin Padina Popii, marcat cu triunghi albastru, durata 2 ore. Alegerea noastra a fost influentata de dorinta de a parcurge o portiune mai mare din creasta.

Traseul prin Brana Caprelor are o portiune unde poteca este rupta de o minialunecare de teren, zona in care riscul de a aluneca este foarte mare, din cauza pamantului si grohotisului prezent, deci atentie mare in aceasta zona. De fapt, dupa aceasta portiune, tot traseul pana La Gavan (loc unde se acumuleaza apa intr-o scobitura in stanca) este pe grohotis destul de instabil.

De La Gavan pana in creasta, traseul este printre jnepeni, iar odata ajunsi in Saua Padinei Inchise (1935m alt.) in jurul orei 17, ne continuam spre dreapta traseul pe marcaj punct rosu. De aici se poate cobori spre Cabana Curmatura pe traseul marcat cu banda albastra in 1h30min. Dupa o ora de mers pe creasta, ajungem la refugiul Varful Ascutit – Carol Lehman (alt. 2047 m), unde ne hotaram sa si ramanem peste noapte, abandonand astfel traseul propus de a ajunge pana la Refugiul Grind. Totusi norocul a facut ca erau inca locuri libere, peste maxim jumatate de ora venind un grup de peste 10 tineri. Unii au dormit pe jos in refugiu, altii afara. la cort. De super prost gust a fost un domn care tot insista ca noi sa coboram la Curmatura, pentru ca el sa doarma pe prici in refugiu. Aroganta si atitudinea acestuia de “mie mi se cuvine totul ca am stat prin alte tari 20 de ani si acum va vorbesc cu accent” au fost de 2 bani.

DUMINICA
Traseu: Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti
Marcaj: Refugiul Vf. Ascutit (alt. 2047 m) – Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Triunghi Albastru, Durata 2h
Cabana Curmatura (alt.1470 m) – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti – Banda Albastra, Durata 3h

Treziti de la ora 6 de gradul de civilizatie a acelui homo-non-sapiens care a facut tot taraboiul posibil in refugiu, am avut marele avantaj de a pleca devreme de la refugiu. Ne propuneam totusi continuarea traseului pe creasta pana la Grind si de acolo sa coboram pe La Lanturi, dar auzind tunetele in departare si vazand cat de repede se innoreaza, am decis sa coboram cat mai repede de pe creasta, pe cea mai usoara si sigura varianta, spre Cabana Curmatura. Frica noastra era grohotisul si stanca calcaroasa care uda este foarte alunecoasa.

Presati de tunetele care se auzeau din ce in ce mai des si mai aproape, am coborat traseul triunghi albastru de 2 ore, intr-o singura ora, ploaia ajungand la noi fix in momentul in care intram in padure. Nici nu ne-am oprit la cabana. Oricum eram uzi, asa ca ne-am continuat traseul spre Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti pe banda albastra.

Desi stiam ca o sa mergem mai mult, am ales acest traseu pentru ca este mult mai putin abrupt in portiunea inferioara ca traseul care coboara la Fantana lui Botorog. Dupa o alta ora eram in drumul pietruit si dupa inca o ora jumatate, eram in Zarnesti.

Problema a fost drumul pana la Plaiul Foii unde aveam masina, drum pe care am ales sa-l parcurgem cu un taxi cu un tarif fix de 50 lei din cauza drumului foarte prost. Oricum daca ne gandim ca a ajuns la 12,5 lei de caciula, am considerat ca a fost ca si cum am fi platit cazarea. La intoarcere, am multumit ministerului turismului, transporturilor si tuturor celor care au reusit ca un drum de 3 ore sa dureze 5.

Recomandari: Daca planificati un astfel de traseu, trebuie sa tineti minte ca pe creasta Pietrei Craiului nu exista apa, deci trebuie sa aveti destule resurse de acest gen. Traseele pe roca cacalcaroasa sunt periculoase pe timp ploios, iar grohotisul este foarte instabil, involuntar bucati mari de roca pe care calcam pot aluneca usor la vale, ranind pe cei care merg in spatele nostru. Nu abordati trasee grele si/sau periculoase daca sunteti constient ca nu le puteti face fata. Aveti mereu un plan de rezerva si folositi-l in caz de schimbare a vremii.

Pentru a ajunge la Cabana si Varful Omu (2505m), traseul care porneste de la Cabana Babele reprezinta cea mai comoda modalitate. Este un traseu usor, dar care ofera privelisti spectaculoase spre Valea Cerbului, Coltii Morarului si Valea Obarsiei. La Cabana Babele urcam cel mai usor cu telecabina. Un sfat util ar fi acela de a fi foarte devreme la telecabina, pentru ca se formeaza cozi foarte lungi de turisti dornici sa urce la Platoul Bucegilor. De la Cabana Babele spre Varful Omu urmam traseul marcat Banda Galbena.

Traseu: Cabana Babele (2200m) – Cabana Omul (2505 m)
Marcaj: Banda Galbena
Durata: 2h

Traseul trece pe langa stancile Babele si Sfinx, apoi urmeaza o scurta portiune de drum alpin care ajunge la Releul Costila. Continuand mersul pe marcaj, dupa o portiune de urcus domol, ajungem in Saua Sugarilor (2295m) unde traseul se bifurca. In stanga este poteca de iarna care urca peste Coltii Obarsiei, iar inainte este varianta de vara, pe la Cerdacul Obarsiei, ambele variante intalnindu-se in Saua Vaii Cerbului. In continuare se trece de Varful Gavanele (2493m), si dupa ocolirea Varfului Bucura Dumbrava (2503m), ajungem la Cabana Omul.

Pentru intoarcere in Busteni putem folosi acelasi traseu pana la Cabana Babele sau putem alege varianta de a cobori prin Valea Cerbului, marcaj cu banda galbena. Traseu este pe cat de lung si obositor, pe atat de minunat de parcurs datorita panoramelor spre Coltii Morarului si Muntele Costila. Traseul nu este recomandat pe timp de iarna. De la Cabana Omu pana in Poiana Vaii Cerbului avem de mers aproximativ 4 ore, iar de aici avem 2 variante de a ajunge in Busteni.

Prima este aceea de a merge pe traseul prin Poiana Costilei, marcat cu triunghi rosu, care in aproximativ 2 ore ne scoate la Caminul Alpin, sau putem alege drumul spre Cabana Gura Diham (banda galbena) la care ajungem intr-o ora si jumatate. De aici mai trebuie parcurs drumul auto de aproximativ 3 km spre Busteni.

Cand vine vorba de sfarsitul sezonului de ski si snowboard, majoritatea pasionatilor se gandesc la Concursul de Ski si snowboard de pe Valea Malinului. In fiecare an, cu mic cu mare toti se aduna la baza Releului Costila, locul de start a coborarii Vaii Malinului. Chiar daca participi sau nu in concurs, marele avantaj este ca oricine are ocazia sa coboare o vale alpina cu skiurile sau snowboardul in conditii de siguranta, fiind prezenti si baietii de la Salvamont, dar si multi alpinisti pasionati care imbratiseaza acest tip de coborari pe vai.

Acesta fiind al doilea an in care merg cu snowboardul in spate spre Valea Malinului, sincer nu ma gandesc la vale ci la stancile de la baza care sigur vor fi acoperite cu zapada si la coborarea prin marele ghiveci cu flori care incepe odata ce trecem de Hornul Pamantos. Dar, in acelasi timp, sunt constient ca in mijlocul verii as fi in stare sa merg pana la gat in noroi pentru a avea un petec de zapada pe care sa ma dau. Iar noi nu am avut un petec, am avut o vale plina.

Plecarea se face de la Telecabina Busteni, care ne lasa pe sus pe platou la Babele cam in 7 minute, asta daca nu punem la socoteala statul la coada. Cand am fost sa coboram cu skiurile si snowboardul pe Valea alba am mers de la Cota 2000 din Sinaia pana la Cabana Babele in 4 ore jumatate, deci existenta si functionarea telecabinei din Busteni este un mare lux pentru cei care vor sa practice ski si snowboard pe vai alpine.

Odata ajunsi la platou urmam spre stanga traseul marcat cu banda galbena care duce spre Varful Omu, si dupa scurt timp ne indreptam spre dreapta spre Releul Costila, urmand un traseu cu stalpi de marcaj metalici foarte desi. Ajunsi dupa o ora la Valea Malinului putem incepe coborarea in concurs sau dupa terminarea acestuia. Valea Malinului este mai abrupta si are mai multe zone inguste decat Valea Alba deci coborarea necesita atentie sporita. Atentie trebuie sa avem si la rmaye si crevase care sunt destul de dese la finalul sezonului. Coborarea vaii dureaza aproximativ 20-30 de minute, asta fara sa luam in calcul starea zapezii, conditiile meteo, sau nivelul fiecaruia.

In functie de cantitatea de zapada prezenta in fiecare an, punctul de sosire difera, oricum acesta nefiind mai jos de Hornul Pamantos (pe partea dreapta a vaii in directia de coborare, dupa ce se saritorile si stancile de la baza), locul de parasire a vaii spre Poiana Costilei. Continuarea coborarii presupune riscul de a cadea peste un perete stancos de cativa zeci de metrii inaltime in Valea Cerbului.

Hornul se urca destul de usor in ziua concursului pentru ca baietii de la Salvamont monteaza o coarda care este extrem de folositoare, dar in restul zilelor urcarea necesita multe atentie. Ajunsi sus, ne incepem coborarea prin stanga, si apoi, dupa posibilitati prin padure (traseu nemarcat) pana in Poiana Costilei. Traseul este abrupt si plin de radacini de copaci, frunze uscate, pamant de consistenta celui de flori care in unele locuri cedeaza si o iei la vale foarte usor fara voia ta. Odata ajuns in poiana te simti ca intr-o reclama autohtona de detergent, numai ca sloganul este: “Skiul si snowboardul, produc cele mai frecvente 99 de pete”. Din Poiana Costilei se poate urma traseul spre dreapta spre Busteni – Caminul Alpin marcaj triunghi rosu (cam 2 ore si de mers) sau spre stanga spre drumul Cabana Gura Diham – Busteni marcaj banda galbena (aproximativ o ora).

Urmand traseul spre stanga spre Cabana Gura Diham, putem fie sa urmam traseul marcat cu pana in drumul pietruit, sau daca suntem cu cineva care stie, putem urma o scurtatura nemarcata prin padure care ne scoate intr-un drum forestier care ajunge spatele cabanei. Oricum, traseul din Poiana Costilei – Cabana Gura Diham dureaza cam o ora – o ora jumatate, timp care trece repede cand esti cu gandul la ciore sau beri reci.

Drumul spre Busteni aduce inca aproximativ 6 km, iar dupa o zi intreaga de mers cu skiurile sau placa in spinare, inca o ora in plus de mers nu este ceva minunat.

“Mergem 4 ore jumatate pana la vale, coboram in maxim 20 de minute, si mai mergem inca o ora prin padure pana in Busteni … Pai tot e bine, ca la femei vrajesti 3 zile si tot 20 de minute te …” Asa incepea traseul nostru catre Valea Alba. In conditii normale de functionare a telecabinei din Busteni esti pe platou si gata de coborare in maxim o ora jumatate, dar noi am ales varianta mai masochista de a merge pe platoul Bucegilor de la Sinaia Cota 2000 pana la Valea Alba via Cabana Piatra Arsa – Cabana Babele in 4 ore jumatate pentru ca telecabina nu functiona.

De la Cota 2000 pana la Valea Alba traseul nu este deloc complicat sau periculos ci mai mult monoton.

Descriere traseu:
Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 – Cabana Piatra Arsa – Cabana Babele – Valea Alba – La Verdeata – Caminul Alpin Busteni

De la Cabana Babele urmam traseul spre Crucea Caraiman, numai ca il parasim putin spre stanga pana ajungem la jumatatea distantei dintre Crucea Caraiman si Releul Costila. Coborarea Vaii Albe pe skiuri sau cu snowboardul nu este foarte dificila, ea nefiind foarte inclinata sau ingusta, dar trebuie luat in calcul faptul ca spre deosebire de partie, aici in caz de accidentare, ajutorul este la peste 1 ora distanta in cel mai bun caz. In conditii iarna cu zapada abundenta trebuie luate masuri de studiere a riscului de avalansa iar un echipament bine pus la punct si niste notiuni elementare de alpinism sunt absolut necesare. Pentru neavizati si primavara poate rezerva surprize, fiind prezente crevase (despicaturi intr-un ghetar montan) si rimaye (crevase care separa masa de gheata (zapada) de peretii stancosi in regiunile muntoase).

Odata ajunsi la baza, ne oprim pe o mica platforma pe partea stanga a vaii, loc cunoscut sub denumirea La Verdeata. De aici, traseul spre Busteni incepe tot pe versantul din stanga, si coboara prin padure sub un vechi marcaj banda rosie (sau si mai vechiul triunghi galben), pana se intretaie cu traseul ce duce pana in Poiana Costilei (spre stanga) sau spre Busteni (spre dreapta).

Zapada versus noroi

Anul acesta se poarta noroiul. Nu sa arunci cu el, ci sa mergi prin el. Unde l-am gasit? Pe un drum forestier. Cuprinsi din nou de avantul montagnard, adica pasiunea mai veche sau mai noua, am plecat in Fagaras – spre cabana Turnuri. Vanticel la pupa, parazapezi la bord, nori – peste bord…noi – tot inainte.

Excursia a inceput cu noaptea-n cap. Dupa ce am fost recuperata din punctul de intalnire, pe la 6 fara ceva eram deja dincolo de Baneasa. Stim parcursul. Cineva care nu are carnet nu v-ar putea spune decat “tot inainte spre Sinaia, prin Izvoru Rece, Zarnesti si… orasul Victoria”. Se trece un pod si apoi se detecteaza un drum forestier. Se merge pe el cat te tine masina, apoi mergi pe el cat te tin picioarele. Trecand de un eventual element de amuzament ca noroiul, s-ar putea sa-ti placa sa mergi agale pe drumul forestier, sa intri intr-o pestera, sa admiri stalactitele de gheata ce pareau formate ad-hoc. Experienta cu noroiul a fost una…purificatoare. Imi luasem parazapezi noi si au primit un botez al noroiului transformandu-le in „paranoroi”. Dupa ce ne-am minunat, strambat, injurat noroiul, am acceptat amuzati aventura.

La un moment dat, drumul forestier se termina si simti ca ar trebui sa mergi spre stanga, chiar daca te intampina niste stanci si niste pietroaie. Incepe urcusul, urmezi triunghiul rosu, observi ca zapada e din ce in ce mai mare, dar te bucuri ca astfel lasi mai usor in urma noroiul ce se tine scai de bocanci. Nici nu apuca bine sangele sa urce in obraji, ca apare o poienita – pe timp de vara trebuie sa fie tare frumos. Uitandu-ne la panta care ne astepta carcotasa, parca am mai fi zabovit, dar „capetenia” ne-a speriat ca traseul e de 10 ore. Asa ca am adunat curaj pentru infruntarea gradelor – unghiului, caci frig nu prea era si am continuat traseul. Un traseu infrumusetat de stanci pe care puteai sa le atingi ca sa-ti gasesti echilibrul, de arbori (nu foarte multi) doborati de vant sau de propria greutate, de aerul care de la efort se cuibarea si mai usor in plamani. Inaintarea ne era usurata de urmele proaspete din zapada care ne asigurau ca nu suntem singuri sau ca sigur ne asteapta cineva la cabana. La un moment dat, traseul semnalizat de triunghiurile rosii pare ocolitor si sinusoid – aceasta pentru a indulci panta si a usura intr-un fel munca muschilor. Mi s-a parut ca daca nu ar fi fost urme in zapada, am fi gasit drumul putin mai greu pentru ca semnele erau cam rare si uneori se vedeau numai din anumite unghiuri.

Te duce poteca, te ameteste, te oboseste si ai tendinta sa te odihnesti tocmai intr-o curmatura – loc pe unde le place avalanselor sa treaca. „Capetenia” ne-a grabit prin acest punct, povestind despre cum niste oameni ce se oprisera iarna intr-o curmatura au fost maturati de „doamna cu trena de un alb ucigator”…Traseul e presarat cu raulete peste care treci cu speranta sa nu aluneci pe vreo piatra sau la care te opresti ca sa umpli niste sticle in care, cu cat urci, cu atat vezi mai multe cristale plutind prin apa.

Pe ultima portiune de traseu, drumul nu te mai asculta: se ia la cearta cu picioarele si la tranta cu bocancii care aluneca atunci cand te astepti mai putin. Nu ai incotro: faci buf, razi si continui. Cabana Turnuri pare stinghera, iar Muchia Taratii din proximitate hotarata sa fie taioasa. Amandoua se uita de sus la tine cum urci – timp de vreun sfert de ora.

Cronometrul a fost oprit: 5h si 32 de minute.

Asa de bine ne-a parut ca am ajuns, ca simtim caldura, incat cabana parea un palat. Am luat cina la lumina lumanarilor si a frontalelor, ne-am scurs pe rand pe langa soba, ne-am schimbat sosetele, am aruncat parazapezile, am pus la uscat pantaloni si…m-am aruncat cu tot cu sac in patul suprapus (am ales parter). Pe “noapte buna” a fost 30 lei. Si gata.

Stiu pe cineva pe care prietenii il cred ciudat si traditionalist, care spune ca va iesi din tara numai dupa ce-si va cunoaste tara si va fi vazut tot ce e de vazut. Bineinteles ca nu s-a tinut pana la urma de cuvant. Nu i-au scapat insa manastirile din nordul Moldovei care si-au facut un nume printre obiectivele turistice din Romania. Nu trebuie sa fii habotnic de religios ca sa apreciezi micile si marile edificii. Ai putea sa-ti propui o calatorie cu nuanta initiatica si sa admiri aceste manastiri din toate unghiurile dorite. Pana la urma sunt creatii de geniu ale romanului, dovezi arhitecturale cu greutate istorica.

ITINERARIU TRASEU: Bucuresti – Urziceni – Buzau – Adjud – Bacau – Piatra Neamt – Manastirea Varatec – Manastirea Agapia – Humulesti – Manastirea Neamt – Manastirea Secu – Manastirea Sihastria – Gura Humorului – Manastirea Voronet – Manastirea Humor – Suceava – Manastirea Arbore – Radauti – Manastirea Putna – Radauti – Manastirea Sucevita – Manastirea Moldovita – Campulung Moldovenesc – Pasul Prislop – Borsa – Viseul de Sus – Sighetul Marmatiei – Cimitirul vesel Sapanta – Borsa – Campulung Moldovenes – Gura Humorului – Roman – Bacau – Adjud – Buzau – Urziceni – Bucuresti

LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: peste 1600 km

OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE:

Manastirea Varatec, Manastirea Agapia, Casa memoriala Ion Creanga Humulesti, Manastirea Neamt, Manastirea Secu, Manastirea Sihastria, Manastirea Voronet, Manastirea Humor, Muzeul Satului Bucuvinean, Cetatea de Scaun a Sucevei, Manastirea Arbore, Manastirea Putna, Manastirea Sucevita, Manastirea Moldovita, Pasul Prislop, Cimitirul vesel Sapanta.

ZIUA 1

ITINERARIU TRASEU: Bucuresti – Urziceni – Buzau – Adjud – Bacau – Piatra Neamt
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aprox 350 km – in 6 ore 15 min de condus

Am plecat din Bucuresti in jurul orei 8 si am ajuns la Piatra Neamt in jurul orei 14. Dupa amiaza ne-am petrecut-o vizitand Curtea si biserica domneasca si centrul orasului, iar apoi am urcat cu telegondola pe Muntele Cozla.

ZIUA 2

ITINERARIU TRASEU: Piatra Neamt – Manastirea Varatec – Manastirea Agapia – Humulesti – Manastirea Neamt – Manastirea Secu – Manastirea Sihastria – Gura Humorului – Manastirea Voronet – Manastirea Humor – Suceava
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aprox 210 km – in 4 ore de condus

Am parasit Piatra Neamt foarte placut impresionati si ne-am urmat drumul spre Manastirea Varatec, Agapia, Neamt si Secu. In jurul orei 15 am ajuns in Gura Humorului pentru a vizita Manstirea Humor si Manastirea Voronet. Cazare am gasit foarte usor in Suceava.

Manastirea Varatec

Aflata la 12 km de Targu Neamt si la 40 km de Piatra-Neamt, constructia actuala a fost inceputa la 1785 sub hramul Adormirea Maicii Domunului.
Arhitectura imbina elementele traditionale ale stilului moldovenesc cu unele elemente arhitecturale patrunse in Moldova la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea. Biserica este in forma de nava, cu doua turle cilindrice al caror acoperis are forma de clopot, ce constituie particularitatea acesteia.

Manastirea Agapia
A fost ctitorita de Petru Rares si de sotia sa, intre anii 1527-1538 sau 1541-1546.
A suferit numeroase atacuri si jafuri, fiind refacuta radical in anii 1858-1862. Este perioada in care interiorul bisericii a fost pictat de Nicolae Grigorescu pe cand avea doar 18 ani. Pictorul a folosit modele vii alese cu grija pentru a realiza portretele sale si s-a inspirat pentru compozitii din marii mesteri ai Renasterii (de exemplu sculptura lui Donatello din Florenta). Ca alt element interesant, trebuie spus ca pentru realizarea prorocului Daniel, din stanga registrului de sus al tampei, si-a facut autoportretul.

Casa memoriala Ion Creanga Humulesti
In afara de valoarea sa de muzeu (deschis in 1960), casa este un tipic monument de arhitectura populara, construita din barne groase lutuite, are o prispa ingusta de lut si un acoperis larg de dranita, datand din 1830. Constructia a fost restaurata in 1937 prin grija lui Nicolae Iorga. Interiorul este compus din doua incaperi: tinda, in care era odinioara gura cuptorului, si o odaie mare, dar joasa, cu trei ferestruici pe latura de rasarit si de miazazi. Interiorul mai cuprinde laita, de jur imprejurul camerei, acoperita cu laicere, culmea cu cateva straie, opaitul, furca si roata de tors, vartelnita si o masa.

Manastirea Neamt
Situata in comuna Vanatori-Neamt este ctitorie a lui Petru I Musat (secolul al XIV-lea), manastirea Neamt participa la multe evenimente din istoria tarii.
Somptuoasa, cu delicate efecte de culoare, strict arhitectonica, ramane o dovada de maturizare a stilului arhitectonic moldovenesc, inchegat in timpul lui Stefan cel Mare. Fatadele bisericii sunt acoperite cu decorul caracteristic ctitoriilor acestui voievod: ferestre gotice, frize de discuri smaltuite, colorate in verde, galben, brun.

Manastirea Secu
La aproximativ 22 km de orasul Targu Neamt, pe valea paraului Secu (DC 160), ce se deschide in stanga soselei care duce spre Pipirig si Poiana Largului peste Muntele Petru Voda, se pastreaza acest vestigiu al vietii spirituale romanesti. Are aspectul unei impresionante fortarete, fiind inconjurata de ziduri impunatoare ce se imbina la colturile incintei cu puternice turnuri de aparare.

Manastirea Sihastria
Urcand pe valea tot mai ingusta a paraului Secu, se ajunge la Manastirea Sihastria (16 Km de Targu Neamt si 63 Km de Piatra-Neamt). Sapte monahi ai Manastirii Neamt ar fi intemeiat aici o mica sihastrie, in jurul anului 1640. Prin lucrarile din 1824-1825, realizate prin grija Mitropolitului Veniamin Costache si a staretului Dometian al manastirilor Neamt si Secu, s-au ridicat actuala biserica de piatra, corpul de chilii de pe latura sudica, turnul portii si turnul-clopotnita.

Manastirea Voronet
Este situata in satul cu acelasi nume, la 36 km de Suceava si la 4 km de centrul orasului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare. Biserica a fost ridicata in anul 1488 in numai patru luni si jumatate ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Culoarea predominanta a bisericii este albastrul, nuanta ce e reperata de ceva timp cu numele manastirii. Pe fatada de sud sunt reprezentate scene din viata Sfantului Nicolae, a Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, iar in stanga usii – Sf. Daniil Sihastru.

Manastirea Humor
Monument inscris pe lista patrimoniului cultural mondial Unesco, se afla in judetul Suceava, in comuna si satul cu acelasi nume, datata intre secolele XVI – XVIII. Inscriindu-se in tendintele cromatice specifice regiunii, predomina nuantele de rosu. Din punct de vedere arhitectural cateva particularitati se impun: pridvorul deschis cu cele 4 arcade in arc frint si lipsa turlei. Din cauza intemperiilor, peretele nordic se resimte cel mai mult. In schimb, peretele sudic, absidele laterale si peretele vestic, ofera ochiului o sublima orchestratie de culori.

ZIUA 3

ITINERARIU TRASEU: Suceava – Manastirea Arbore – Radauti – Manastirea Putna – Radauti – Manastirea Sucevita – Manastirea Moldovita – Campulung Moldovenesc – Pasul Prislop – Borsa
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aprox 275 km – in 4 ore 30 min de condus

Muzeul Satului Bucuvinean
Organizat in apropierea Cetatii de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean pune in valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factura populara din Tara de Sus. Cel mai tanar dintre muzeele in aer liber ale Romaniei s-a infiripat in deceniul al VIII-lea al secolului. Conceputa ca un sat traditional bucovinean, expozitia in aer liber cuprinde 80 monumente de arhitectura populara: biserica, scoala, gospodarii taranesti, ateliere mestesugaresti, instalatii tehnice, crasma.

Cetatea de Scaun a Sucevei
Prima aparitie documentara dateaza din anul 1388. Este constatata in timpul domniei lui Petru Musat, cel care stabileste capitala Moldovei la Suceava. Face parte din sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfarsitul secolului al XlV-lea, in momentul aparitiei pericolului otoman, cuprindea, in scopuri de aparare, intarituri de pamant si lemn, dispuse in jurul unor asezari, puncte fortificate aflate in centrul unor localitati sau pe principalele artere de legatura dintre acestea (fortificatii ale curtilor domnesti si manastiresti, precum si cetati de importanta strategica, situate fie la hotare, pe linia Nistrului, fie in interior in zona apropiata, subcarpatica).

Manastirea Arbore
Inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial Unesco, cu hramul Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, a fost ctitorita in anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul raului Solca din Bucovina. In constructia ei se observa unele inovatii arhitectonice si un echilibru deosebit al proportiilor. Este construita din caramida si piatra extrasa de la carierele din zona. Are un plan dreptunghiular la exterior, fara turla fapt ce demonstreaza ca este o ctitorie boiereasca.

Manastirea Putna
Cea mai veche asezare manastireasca din Bucovina, terminata in 1469, numita si « Ierusalim al neamului romanesc » adaposteste mormantul lui Stefan cel Mare. Este construita in stil moldovenesc, are elemente gotice adaptate la formele, repectiv necesitatile traditiei bizantine si pastreaza spatiile arhitecturale ortodoxe consacrate: pridvor, pronaos, camera mormintelor, naos si pronaos. Manastirea Putna a facut fata incendiilor din 1484, 1536 si 1691, ultimul provocat de invadatori.

Manastirea Sucevita
Biserica Manastirii Sucevita cu hramul “Invierea Domnului” a fost ctitorita inainte de anul 1581 de catre Teodosie Barbovschi, de catre fratii Movila, boieri bogati si influenti si una din fiicele lui Petru Rares. Biserica se incadreaza in categoria edificiilor de cult de plan tricon, in forma de cruce, cu abside circulare, si prezinta compartimentarea caracteristica unei necropole familiale: altar, naos, gropnita, surmontata de tainita, pronaos, pridvor inchis, la care se adauga la extremitatea vestica a laturilor de nord si sud, cate un pridvor deschis, rectangular – influenta a arhitecturii din Muntenia. Muzeul Manastirii Sucevita poseda o bogata colectie de icoane, obiecte de cult, carti bisericesti, precum si vestitele acoperaminte de mormant cu portretele lui Ierimia (1606) si Simion Movila (1609).

Manastirea Moldovita
Este una dintre cele mai vechi asezari monahale. Constructia ctitorita de Alexandru cel Bun sub hramul Buna Vestire s-a daramat, iar domnitorul Petru Rares a reluat-o in anul 1532 sub acelasi hram, dar nu si in acelasi loc. Restaurarile din cursul anilor 1854-1960 au contribuit la redarea formei originale. Intrarea in pronaos se face printr-un portal sculptat in piatra in stil gotic, cu o usa din lemn de stejar imbracata in fier. Pronaosul dreptunghiular este luminat de patru ferestre cu ancadramente gotice, iar bolta are forma de stea. Turla in forma octogonala se inalta pe doua baze; fatada turlei este inconjurata de firide si ocnite.

Pasul Prislop
Situat la altitudinea de 1413 m, este cea mai inalta trecatoare din Romania care leaga Maramuresul cu Moldova avand lungimea de 50 km, si o latime ce variaza intre 30 – 40 km, partea de nord este abrupta, trecatoarea continuandu-se spre sud cu o panta domoala.

ZIUA 4

ITINERARIU TRASEU: Borsa – Viseul de Sus – Sighetul Marmatiei – Cimitirul vesel Sapanta – Borsa – Campulung Moldovenes – Gura Humorului – Roman – Bacau – Adjud – Buzau – Urziceni – Bucuresti
LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aprox 740 km – in 12 ore 30 min de condus (Nu recomandam parcurgerea unei distanta atat de lungi intr-o singura zi. In cazul nostru am plecat foarte devreme dimineata, iar la intoarcere am fost foarte atenti pentru ca am ajuns oricum, noaptea.)

Cimitirul vesel Sapanta
Cimitirul isi are originea in cateva cruci sculptate de Stan Ioan Patras in 1935. Din 1960 incoace, intreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci viu colorate, sculptate in lemn de stejar, devenind un muzeu in aer liber de natura unica si o atractie turistica. Uneori, cultura aparte a acestui cimitir a fost legata de cultura dacilor, a caror filosofie era bazata pe nemurire si pe consideratia ca moartea era un motiv de bucurie, persoana respectiva ajungand intr-o alta viata, mai buna. Pe unele cruci exista chiar versuri in care sunt amintite persoanele respective, deseori cu nuante umoristice.

Pe drumuri de munte, pe timp de iarna

Ce sa faci cand te simti cu musca pe caciula ca ai mancat un porc de Craciun si o galeata de salata boeuf de Revelion? Pai…te gandesti sa faci miscare pentru a mai sinucide niste calorii. De fapt iti aduci aminte cat de mult iti place muntele, cat de mult te relaxeaza, cat de mult te umple privelistea montana si ce satisfactie ai cand lasi in urma stanci, dealuri, paduri si mai ales un oras imbacsit. Asa ca aduni (sau te lasi adunat de) o gasca de prieteni si il lasi pe cel mai experimentat sa aleaga un traseu. Daca nu exista, dai un search si gasesti…acest articol:)

ITINERARIU TRASEU: Bucuresti – Ploiesti – Sinaia – Predeal – Paraul Rece – Zarnesti – Cabana Plaiul Foii – Cabana Garofita Pietrei Craiului – Cabana Plaiul Foii – Zarnesti – Paraul Rece – Predeal – Sinaia – Ploiesti – Bucuresti

LUNGIME APROXIMATIVA TRASEU: aproximativ 340 km

OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Cabana Garofita Pietrei Craiului

Este a doua oara cand fac un traseu pe timp de iarna – avand o frica feminina de frig, zapada si amanand achizitionarea unor parazapezi – aproape absolut necesare pana si pe timp de vara. In rest: fes, manusi, plapuma mea de geaca (voua v-ar trebui una mai sportiva cu mult rosu), bocanci nici prea profesionisti, nici prea orasenesti. Ca sa aiba timp sa se usuce la cabana, poti sa-ti iei o pereche de tenisi de schimb pentru cand ajungi acolo.

Plan de bataie: plecat cu masinile – sambata la ora 7.30 din Bucuresti (un plin in graba – 120 lei) pe drumul spre Brasov, trecut prin Sinaia, Predeal, Paraul Rece, apoi ajuns in Zarnesti (pana aici, din Bucuresti sunt 169 km – parcursi de noi in vreo 3h 30).

Se trece repede prin Zarnesti, se gaseste drumul spre cabana Plaiul Foii (puteti intreba pe cineva). Am lasat masinile in parcarea cabanei Plaiul Foii, am pus rucsacul in spinare si am continuat drumul de tara vreo 15 minute, pana am ajuns la o bariera. De acolo, spre dreapta, incepea urcusul. Am pornit pe triunghi rosu, insa pe acelasi copac mai apareau si un triunghi albastru, respectiv o linie albastra flancata de doua linii albe. Stiam ca traseul e de 3 ore, insa pe timp de iarna aveam sa facem 4 h 30 min. Vreo 2 h am urcat sarguinciosi, bineinteles cu pauze si cu un factor de dificultatea marit – din cauza zapezii. In afara de acesta mai era si factorul disturbator: in stanga noastra – frumoasa Piatra a Craiului, luminata de un soare hibernal si cu o aura de nori.

Mergand spre soarele care se ascundea pe dupa copaci, am ajuns intr-o zona in care erau mai multi arbori cazuti, peste care a trebuit sa sarim. Cine avea un rucsac mai greu nu a gasit asta foarte amuzant, dar pentru cine adora sa se catere pe garduri cand era mic, drumul a parut mai condimentat. Aceasta parte a fost ultima panta pana sa ajungem la un luminis (banuiesc ca eram pe saua Tamaselului) de unde vedeam Valea seaca a Tamaselui. De aici am mers spre stanga, pe punct galben. Panta era mult mai fina si chiar daca zapada era sensibil mai mare, am inaintat mai repede. Am avut bafta de vreme frumoasa si de o zapada fainoasa-granuloasa si din fericire, care nu se tinea scai de bocanci.

Dupa ce am trecut pe langa o cabanutza de lemn parasita, Piatra Craiului ramanea un pic in spate, dar tot pe stanga, invaluita intr-o nuanta roz de apus. Ne-am bucurat ca incepem sa coboram si aveam sa ne bucuram si mai mult cand valea a devenit abrupta si ne-am dat drumul pe fund la vale…cu efecte masurabile: un pantalon a renuntat la niste cusaturi, o geaca s-a udat, un fund a raspuns prea repede acceleratiei gravitationale. Dupa ce am coborat panta, am mai mers spre dreapta, pe marginea unui parau pe alocuri inghetat, strajuit de multe cristale de zapada. In 15 minute am fost la cabana – uraaaa: mission completed!

Cabana Garofita Pietrei Craiului nici prea taraneasca (nu pot uita insa modelul linoleumului din sa-i zicem “sala de mese”), nici deosebita. Are vreo 3 camere in care se doarme si se face focul…in cea mai mare erau paturi suprapuse – 16 locuri si se putea dormi si in pod (daca aveai un sac de dormit serios) unde existau saltele. Pentru o noapte am platit 15 lei de persoana si daca eram mai gospodini, aveam si la ce gati. Lumina era cu portia – portia de benzina pentru ca era daruita de un generator ce functiona pe benzina. Asa ca pe la 12 s-a dat stingerea – dupa ce a fost chinuita o chitara si restul lumii – de talent.

A.Z.

De fiecare data cand ne vine ideea sau pofta de “a evada undeva”, ne spunem ori „undeva la munte”, ori „undeva la mare”. Daca este mare, mintea noastra plina de prejudecati, preferinte deversificate si gusturi care se cred exotice ar alege Vama Veche sau 1 mai sau Corbu sau cine stie ce plaja cu pretentii salbatice si nume neaos necunoscut.
Dar ce-ar fi daca am evada intr-un loc, respectiv oras, al carui nume l-am auzit de atatea ori incat pare invechit si batatorit, dar pe care in realitate nu-l cunoastem si nici nu stim ce surprize si povesti gadilitoare ne-ar putea oferi. Hai, la Constanta! Ia-ti si ochii de copil cu tine!

OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE: Portul Constanta – Catedrala Arhiepiscopala Sfintii Apostoli Petru si Pavel – Cazino Constanta – Acvariul Constanta

Portul Constanta

Ziua Marinei Romane se sarbatoreste in prezent la data de 15 august, in fiecare an, odata cu marea sarbatoare ortodoxa – Sfanta Maria. Evenimentele dureaza o saptamana, iar duminica in Portul Militar Constanta, are loc Ziua Portilor Deschise, unde turistii si constantenii pot vizita navele aflate in dotarea marinei militare romane. Merita amintita prezenta unitatilor de pirotehnisti, lunetisti sau scafandrii militari, acestia oferind curiosilor detalii despre echipamentul folosit.

Catedrala Arhiepiscopala Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Catedrala Arhiepiscopala, care din 1 decembrie 2001 este biserica arhiepiscopala cu caracter manastiresc, are o vechime de peste 125 de ani. Ea adaposteste racla cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon aduse din Orientul Apropiat, a Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, sfintele oseminte ale Sf. Auxentiu si ale Sf. Simeon Stalpnicul si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, icoană pictata la Manastirea Durau dupa modelul unei icoane aduse de la Muntele Athos.

Cazinoul Constanta

Cazinoul in forma sa actuala a fost inaugurat la 15 august 1910 in prezenta principelui Ferdinand. Devenit rapid unul dintre cele mai cunoscute cazinouri din Europa, la cele doua mese de biliard si 17 mese rotunde pentru jocurile cu carti, impatimiti din toata lumea isi incercau norocul. El reprezenta un loc destinat doar celor bogati, unde tinuta de seara si luxul era la el acasa. Pentru mai multe informatii despre Cazinoul din Constanta, accesati acest link.

Acvariul Constanta

Inaugurat la 1 mai 1958, Acvariul din Constanta este amplasat pe faleza in imediata vecinatate a Cazinoului, si este primul acvariu public din Romania. Acvariul adaposteste expozitii permanente dar si tematice (temporate) de fauna si flora acvatica, dintre acestea amintim sectiile de apa sarata (sturioni, pisici si vulpi de mare, caluti si stele de mare, scorpia, dragonul etc.), apa dulce (crap, caras, babusca, caracuda, somn, biban etc.) si cea de pesti exotici (specii din Asia, Africa, America, Australia).
Tarife aproximative: Copii, elevi si studenti: 7 lei; Adulti: 14 lei; Copiii cu varsta pana in 5 ani au acces gratuit. Program zilnic: 9:00 – 16:00.